FILM. VIAȚA SF. NICOLAE AL JAPONIEI

Vizionați un interesant film documentar despre viața unui sfânt al Bisericii Ortodoxe din Japonia – care este socotit întocmai cu apostolii, ca unul ce a adus lumina Ortodoxiei pe tărâmul Japoniei. FILM. VIAȚA SF. NICOLAE AL JAPONIEI

Vizionare plăcută! După video, aveți și transcriptul.

Viața Sfântului Nicolae al Japoniei

„Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.”
Din adâncurile inimii cineva decide ce dorește să devină: Semințe de speranță și dragoste, sau teamă și ură. Deseori își găsesc loc în pământul inimii. Și întețește privirea ori spre o viziune a luminii nesfârșite, ori spre un întuneric înșelător și otrăvitor.
Un tânăr seminarist cu o inimă pură și fertilă ședea într-o clasă a seminarului din Smolensk în 1853. Și asculta povești despre Evanghelia lui Hristos fiind predicată în China îndepărtată.
Aceste relatări au inspirat în el o viziune orbitoare asupra viitorului său ca misionar. O intrare în luminoasa întunecime a necunoscutului.O neanticipată, incomodă, o călătorie Avraamică care îl va duce la șase mii de mile spre răsărit, spre Japonia.
Născut Ivan Dmitrevich Kazatkin în 1836 într-un sat de lângă Smolensk, Rusia, Viitorul Nicolae, Sfânt și Luminător al Japoniei
a arătat multă perspectivă ca tânăr seminarist.
Și după terminarea studiilor sale în Smolensk a câștigat o bursă la Academia Teologică din St. Petersburg.
Și acolo a excelat și a câștigat respectul autorităților din Academie care l-au încurajat să urmeze o viață de studii și predare.
Dar spre spaima rectorului, în loc să-i urmeze sfatul, Ivan a ales să urmeze cea mai adâncă chemare a inimii sale, după ce a văzut un afiș pentru un preot înlocuitor la Consulatul Rusesc în Japonia.

Hotărârea de a sluji în Japonia

”Am o puternică hotărâre în inima mea să predic Creștinismul și să luminez poporul străin.” A spus Ivan. „A merge spre Japonia e cea mai bună șansă să-mi împlinesc dorința.” Ivan a luat numele Nicolae, sau Nikolai, în rusă.
După ce a fost tuns ca monah în 22 iunie 1860 și a fost hirotonit diacon și preot în același an.
Când l-a tuns, episcopul Nectarie l-a încurajat pentru chemarea sa misionară. „Nu într-o mănăstire îți vei petrece viața de slujire,
ci parăsindu-ți patria vei sluji Domnului nostru din depărtare, în pământ păgân. Trebuie să iei crucea unui zelot, toiagul unui pelerin. Ești chemat, nu numai să fii un monah, ci să fii de asemenea și apostol.”
Cuvintele episcopului au fost profetice.
Chemarea părintelui Nicolae nu a fost limitată la îndatoririle parohiale ale unui preot diplomatic. Ci mai degrabă a revărsat mult mai departe de mănăstire și de consulat, ci în inimile și mințile poporului japonez.

Cu calul și căruța în Japonia

Părintele Nicolae a călătorit 6000 de mile cu calul și căruța, Trecând Uralii, estul Siberiei, spre Irkutsk.
Înainte să treacă de lacul Baikal cu bacul, unde a fost nevoit să ierneze în Nikolaievsk.Întârzierea lui a părut a fi lucrarea Providenței
când l-a adus față-în-față cu unul dintre cei mai cunoscuți misionari ortodocși: Sfântul Inocențiu de Alaska. Care de asemenea este constrâns în călătoria sa de vremea proastă.
În Sf. Inocențiu, părintele Nicolae a găsit un spirit înrudit, a cărui inimă bătea la fel cu dorința de a răspândi Evanghelia peste orizontul patriei sale.
Sf. Inocențiu l-a încurajat pe părintele Nicolae și i-a dat sfaturi din cei 40 de ani de experiență misionară. Prima lui sarcină, spuse Sf. Inocențiu, a fost de a învăța limba poporului. Sf. Inocențiu încă l-a avertizat pe părintele Nicolae de importanța răbdării prin întunericul singurătății și disperării, care de multe ori însoțește misionarii.
El i-a dat și o nouă sutană și o cruce pentru a câștiga respectul și încrederea poporului japonez.

Ajutorul primit de la Sf. Inochentie din Aaska

Ajungând la Hakodate ca o sămânță dezgolită și firavă într-o zi arzătoare de vară în 1861, Sf. Nicolae se confruntă cu apriga xenofobie
a Shogunatului Tokogawa. Ultimul guvern militar de tip feudal din Japonia, care vedea orice prezență misionară străină ca pe o amenințare la suveranitatea și moștenirea lor antică.
Părintele Nicolae a încercat să aplice sfatul mentorului său de a cultiva solul țarinei sale misionare prin învățarea limbii poporului.
Dar el a găsit aproape imposibil să învețe japoneză și să vorbească cu localnicii. Și curând era la o clipită de a-și abandona chemarea.
Chiar s-a reîntors spre interesul său academic.
Dar exact cum o ploaie neașteptată readuce o nouă speranță pentru recoltă pentru un pământ secetos, tot așa cea de-a doua întâlnire providențială a părintelui Nicolae cu Sf. Inocențiu de Alaska. Fericitul ierarh a călătorit prin Japonia în drum spre Kamchatka. Și așa a avut oportunitatea de a-și vedea iubitul ucenic și să sufle o nouă viață întru eforturile sale.
Prin această întâlnire, părintele Nicolae a primit o vigoare reînnoită și zel aruncându-l în 7 ani de studiu intens al limbii, culturii, religiei și obiceiurilor poporului japonez.
Părintele Nicolae chiar a stat la picioarele învățătorilor Confucianismului, Șintoismului și Budismului. Și a ascultat predicile oratorilor budiști și povestitorilor. În încercarea sa de a face necunoscutul familiar.

Primul convertit

După ani de semănat cu aparent niciun fruct în vedere, Părintele Nicolae a fost vizitat într-o zi la consulat de ceea ce părea a fi un vestitor de molimă și secetă pentru munca ce a fost făcută. Dar defapt a fost primul fruct al muncii sale anevoioase.
Un samurai-preot șintoist și un xenofob agresiv și naționalist ostil: Sawabe Takuma, care frecventa consulatul pentru a da lecții de scrimă unui ofițer.
L-a confruntat pe Părintele Nicolae asupra intențiilor sale în Japonia. După un schimb tensionat Sawabe a fost izbit de purtarea calmă a smeritului preot și de răspunsurile raționale asupra acuzațiilor și întrebărilor lui.
Încet el a început să se deschidă către misionar și l-a vizitat mai des.
În cele din urmă, acest om care ar fi putut veni să îl ucidă pe preot, a devenit primul convertit la credință și a fost hirotonit preot ortodox.
Sawabe, primind numele de botez Pavel, și-a riscat viața de multe ori ca să aducă pe alții la credință.

Persecuțiile

Pentru că activitățile misionare erau interzise de guvern, și convertiții puteau fi uciși. Creșterea Bisericii Ortodoxe a adus stimulat o perioadă de persecuție. Dar Nicolae a văzut în asta un motiv de înflorire a Bisericii în Japonia. Aceste persecuții au servit, a reflectat el,
cu ajutorul harului lui Dumnezeu pentru a face ca cei care aveau credința numai în minte să o aibă acum în inima lor.
Dușmanii lui Hristos nu au avut satisfacția de a auzi măcar de la femei sau copiii un singur cuvânt de slăbiciune sau teamă
în mărturisirea lui Hristos.
Japonia a continuat să persecute creștinii până în 1873 când în sfârșit a revocat edictele xenofobe și a deschis ușile către lumea din afară.

Formarea Episcopiei

În decursul carierei sale misionare, Părintele Nicolae s-a concentrat pe formarea conducerii locale a Bisericii și pe traducerea textelor biblice, liturgice și teologice în Japoneză. În 1878 mai mult de 4100 de credincioși s-au alăturat Bisericii. În mare parte prin cateheza liderilor japonezi Părintele Nicolae a cerut ca un episcop să fie trimis din Rusia.
După ce a fost chemat înapoi de Sinod, el a fost sfințit episcop pe 30 martie 1880, ca răspuns la propria rugăminte.
Fructele din pomul înflorit al Bisericii în Japonia,care a început ca o sămânță mică de speranță în inima unui tânăr seminarist idealist
la seminarul din Smolensk,după aproape 50 de ani mai târziu, era acum gata de recoltă. Dar lucrătorii erau încă puțini.  Dacă numărul de misionari aici corespundea cu nevoile spirituale ale misiunii, a remarcat Nicolae într-o scrisoare către un prieten, ar fi creștini în toate orașele și satele din toate provinciile Japoniei.
Toată Japonia e gata să adopte creștinismul și numai oameni trebuie ca să adune recolta în țarina lui Dumnezeu. Cererile misionarilor către Sinodul Rusiei au ajuns la urechi surde.

Războiul ruso-japonez. Catedrala

După cum războiul Ruso-Japonez a izbucnit pe 10 februarie 1909, în ciuda resurselor limitate Părintele Nicolae este amintit ca un remarcabil misionar ortodox pentru că s-a scufundat cu totul în cultura poporului. Pe care a voit să-l convertească și pentru că i-a lăsat pe ei să-l asiste în împărtășirea credinței celorlalți
În 50 de ani de la prima sa sosire Biserica Japoniei avea 266 de parohii cu peste 33 000 de creștini ortodocși. Un arhiepiscop, un episcop, 35 de preoți, 6 diaconi, 14 profesori de cântare și 106 catiheți.
Părintele Nicolae a adormit în pace, pe 3 februarie 1912 și e încă amintit cu drag de poporul japonez.
Până în această zi Catedrala Sfintei Învieri, construită de însuși Sf. Nicolae în stilul antic bizantin șade suită pe un deal veghind orașul Tokyo ca un copac. Dăruind umbră și hrănire celor din jurul său.
Trecătorilor le este amintit că Nikoray-Do sau Casa lui Nicolae, cum o numesc localnicii, îî așteaptă cu brațele deschise.
Fie ca o sămânță din acest pom al iubirii universale a lui Hristos să cadă în inimile noastre!
Și pentru rugăciunile Părintelui nostru din rândul sfinților, Nicolae, Luminărul Japoniei, Fie ca și noi să semănăm dorința răspândirii Evangheliei lui Iisus Hristos fiecăruia care are urechi să audă.