Un cuvânt frumos și realist despre iubire de la tineri care iubesc. Ce este căsătoria? Și de ce bucurii se lipsesc cei ce nu curajul să facă acest pas? ANDREI PETRACHE: DE MÂNĂ CU CEL IUBIT
„CĂSĂTORIA ESTE CALEA CELUI CARE VREA SĂ MEARGĂ LA HRISTOS DE MÂNĂ CU OMUL IUBIT”
Ne căsătorim cu scopul de a fi fericiți.
Iar singura persoană capabilă să ne aducă și să ne mențină fericirea este așa-zisa noastră jumătate.
Cumva, am crescut cu această convingere. Cel puțin așa m-a învățaț Hollywood-ul.
La prima vedere, este un crez foarte ofertant. Mai ales într-o lume în care mulți suntem răniți, mințiți și dezamăgiți încă dinainte să scăpăm de pampers.
O iluzie a unei potențiale fericiri într-un viitor apropriat apare ca o singură ancoră de care ne agățăm disperați ca nu cumva să ajungem să rimăm cu titlurile lui Cioran.
SINONIME CU FERICIREA
Doar că în efervescența adolescenței nu înțelegi că viața ta continuă unde se termină filmul. Că trebuie să renunți la rolul din ecranizare și să clipești în fața prezentului. Altfel riști să trăiești o viață care nu se potrivește cu realitatea. Până la faliment.
Chiar și după ce devenim adulți, nu rareori încercăm să simulăm în relații scenele preferate din filme. Să dăm replica perfectă. Să anticipăm reacția ideală. Și să fim adulați de persoana de care suntem îndrăgostiți.
Pentru noi, toate astea sunt sinonime cu fericirea. Până în momentul în care lucrurile încetează să mai meargă conform scenariului. În care vedem că nu putem fi fericiți permanent. Și că nu putem controla aproape nimic.
Mai mult, omul nu prea poate să facă față imprevizibilului. Nu singur.
IUBIREA PRIN HRISTOS
De fapt, eu cred că de aceea de căsătorim. Nu pentru a fi fericiți. Ci pentru că „nu este bine să fie omul singur” (Facerea 2, 18).
Căsătoria este calea celui care vrea să meargă la Hristos de mână cu omul iubit.
Ce se întâmplă pe această cale? Afli cine ești. Și descoperi că cel pe care-l iubești nu este o jumătate, ci un întreg.
Iar cu acest întreg ești dator să te armonizezi până când ochii oamenilor nu mai văd doi, ci unul.
Ce cale! N-ai cum să fii fericit pe ea la fiecare pas, dar ai ocazia să faci ce trebuie.
Să devii cine trebuie.
Și, mai ales, să iubești frumos!
(Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 81)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.