O altă doamnă aleasă a Neamului românesc a trecut la Domnul, într-o zi pe tot atât de aleasă, de mare sărbătoare pentru noi. Iubitoare de Hristos, de jertfele martirilor din temnițele comuniste, mult prețuită de Părintele Justin Pârvu, doamna Mihaela Gavrilescu a plecat la ceruri în ziua de 10 februarie, ziua de naștere a Părintelui Justin și la prăznuirea Sf. Haralambie.
Înveșmântată cu multă noblețe și delicatețe duhovnicească, cum poate doar la sfinți mai întâlnești, împodobită cu virtutea curajului și a jertfei în Hristos, ca o fidelă uceniță a Sf. Arhanghel Mihail, doamna Mihaela așa a urcat la prietenii ei din ceruri. Prietenii ei erau sfinții închisorilor, supraviețuitori din temnițele comuniste, pe care i-a slujit cu toată inima și puterea ei. Ultimul an din viață a dorit să îl petreacă în chinovia Părintelui Justin, alături de măicuțele de la mănăstirea Paltin. În această perioadă excela prin tăcere, rugăciune și bucuria întâlnirii cu sfinții vii sau trecuți deja dincolo.
Maicile care o îngrijeau simțeau mireasma rugăciunii ei și pacea pe care o răspândea în jur.
Acum doamna Mihaela s-a dus la Cer de mână cu duhovnicul ei, Părintele Justin, în Raiul cu sfinți martiri și îngeri!
Dumnezeu să o odihnească cu drepții întru Împărăția Sa.
Slujba de înmormântare va avea loc marți, ora 11, la mănăstirea Paltin Petru-Vodă, unde și-a dorit să fie înmormântată. Tot mâine dimineață vom săvârși Sf. Liturghie la ora 9.00 dimineața.
Vă prezentăm câteva imagini și un scurt periplu biografic, realizat de prietena ei cea mai apropiată, Brândușa Drăgoi.
Periplu biografic – realizat de Brândușa Drăgoi
Dna Mihaela Luminiţa Gavrilescu, născută Galinescu, este unul dintre cei doi copii ai preotului Mihai Galinescu, paroh pe Valea Bistriței, la Pangaracior Neamţ.
A văzut lumina zile, într-o zi din mijlocul iernii, la 22 ianuarie 1939. A crescut până la patru ani la M-rea Văratec unde tatăl său a fost preot paroh. Apoi s-a mutat la Pangaracior unde Pr. Mihai a construit cu multă jertfă şi dragoste biserica care se înalță mândră şi azi printre brazii de pe munţii Stânişoarei.
A urmat şcoală primară în satul natal, apoi liceul în Piatra Neamţ şi Facultatea de Fizică la Universitatea Al.I.Cuza din Iaşi. A predat fizică la Liceul Calistrat Hogaş din Piatra-Neamț până la pensionare.
În anii ‘90 a părăsit locurile natale şi s-a stabilit în oraşul studenţiei sale, Iaşi, care i-a devenit a doua casă. În primăvara anului 2023 s-a retras la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, ctitorie a Pr. Justin Pârvu.
Dragostea faţă de credinţă, neam şi adevăr
De la tatăl său (1912-1981), ctitor al bisericii parohiale, a învăţat dragostea faţă de credinţă, neam şi adevăr. Primii ani de viaţă petrecuţi în mediul monahal i-au fost fundamentul pentru o mare dragoste de mănăstiri pe care le vizita şi ajuta mereu. Dacă există un cuvânt care să o poată caracteriza cel mai bine pe dna Gavrilescu, acesta este jertfă. Aşa a înţeles ea dragostea, ca jertfă. Şi a înţeles-o corect, mergând astfel pe urmele Celui care până la jertfă ne-a iubit.
A avut modele pe Sfinţii mărturisitori din închisori pe care i-a iubit şi mărturisit în ultimii aproximativ 30 de ani de viaţă. Pe unii dintre ei i-a cunoscut personal: Dl Marin Răducă, Dna Aspazia Otel-Petrescu, Dl. Constantin Rodas, Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Justin Pârvu care i-a fost şi duhovnic atât la Bistriţa şi Secu cât şi Petru-Voda şi pe care l-a iubit enorm etc. Astfel, contactul cu modelele vii i-au consolidat dragostea faţă de ei, de neam şi de Hristos.
Alături de Sfinții închisorilor
A contribuit substanţial pentru realizarea filmului « Şapte Cuvinte » despre viaţa părintelui Calciu. În Iaşi a dus o muncă de mărturisire constantă a Sfinţilor din Închisori, în primul rând prin distribuire de portrete. Era atentă ca fiecare portret să aibă pe verso un citat care să transmită cât mai fidel caracterul sau jertfa celui pe care îl oferea în dar. Dar avea şi dorinţă ca persoana care venea în contact cu omul din portret să fie stimulată să pătrundă tainele vieţii celui pe care îl primea în casă.
Şi pentru că întotdeauna îi plăcea să înţeleagă lucrurile în profunzime şi să meargă în sens invers până la origine pentru a descoperi cauza primară a acestora, a dorit să înţeleagă şi izvorul din care curgea setea de adevăr şi demnitate a acestor mărturisitori. Mărturisitori care au preferat chinurile şi chiar moartea în locul compromisului. Şi l-a găsit în cei care afirmau că «cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată» şi anume martirii temnițelor comuniste.
Între eforturile sale de mărturisire, se poate aminti şi iniţierea întocmirii unui dosar de canonizare pentru Pr. Gheorghe Calciu, pentru care a strâns un număr impresionant de semnături, dar şi dovezi necesare unui astfel de demers.
„Când îi era greu zâmbea”
D-na Gavrilescu a fost o pildă vie de demnitate, curaj, discreţe, nobleţe sufletească. Când îi era greu zâmbea. Trebuia să o cunoşti bine ca să înţelegi durerea înăbuşită în spatele zâmbetului. Nu accepta compromisul. Părea dură şi inaccesibilă la exterior, însă în pieptul ei bătea o inimă fierbinte. Cel care era acceptat în intimitatea vieţii ei se putea considera privilegiat. Şi odată instalat în inima ei, nu mai ieşeai.
Iubea tot ce e frumos, curat şi cu valoare veşnică. Inteligentă şi cu imaginaţie, iubea conversaţiile adânci din care ştia că poate învăţa ceva, chiar şi la cei 85 de ani. Iubea poezia. Recita cu intonaţie şi expresivitate poezii. Radu Gyr era unul dintre poeţii preferaţi.
Iubea slujbele Bisericii şi cu precădere Sfânta Liturghie. La Mănăstirea Sf. Trei Ierahi din Iaşi era prezentă aproape zilnic pentru această unire a cerului cu pământul şi jertfa nesângeroasă a lui Hristos pe care L-a iubit. Îl iubea mult și pe PS Părinte Nichifor, căruia i s-a confesat de multe ori. A continuat cât a putut această prezență şi la Mănăstirea Paltin.
Mi-a marcat viața
Doamna Gavrilescu este acel tip de om care, odată intrat în viaţa ta, te problematizează, îţi marchează destinul şi nu mai poţi să rămâi indiferent nici la propria persoană, nici la ceea ce te înconjoară. Te obliga să devii sau măcar să îţi doreşti să devii mai bun, mai frumos, mai curat, mai om în sens creştin.
A fost discretă, însă a realizat enorm pentru cei pe care i-a iubit. Uneori poate doar în taina inimii ei şi suferind profund din cauza lipsei unei comuniuni reale, prin gesturi mai mult sau mai puţin ştiute, mai mici sau mai mari.
S-a mutat la Domnul în seara zilei de 10 februarie 2024, când fostul ei duhovnic, Pr. Justin Pârvu împlinea 105 ani de la naştere.
Doamna Mihaela Gavrilescu a fost o persoană vie şi va continua să fie veşnic, cu mila Domnului!
Veşnică pomenire! Hristos a înviat !
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.