Sf. Ambrozie al Mediolanului demonstrează cum în Sf. Împărtășanie este Trupul și Sângele lui Hristos

Harul, mai puternic decât firea. Harul poate transforma firea

Poate vei spune: Eu vad altceva; ce tot imi spui ca primesc trupul lui Hristos? Inca si aceasta ne-a ramas s-o mai dovedim. Cit de multe exemple sa folosim pentru aceasta? Sa dovedim ca nu este ceea ce natura a alcatuit, ci ceea ce binecuvintarea (Domnului) a sfintit si ca mai mare este puterea binecuvintarii decit a naturii, pentru ca prin binecuvintare natura insasi se schimba. Moise tinea in mina o nuia; a aruncat-o si s-a facut sarpe. A apucat apoi coada sarpelui si ea s-a prefacut din nou in nuia (Ieș . IV, 30).

Vezi deci ca prin harul proorocului de doua ori s-a schimbat si natura sarpelui si cea a nuielii? Fluviile Egiptului curgeau ducind ape curate; dar, deodata a inceput sa tisneasca singe din vinele izvoarelor, incit nu mai era apa de baut in fluvii. Dar la rugaciunea proorocului a incetat singerarea apelor, iar firea apelor a revenit la loc ( Ieș. VII, 20).

Poporul evreu era impresurat din toate partile, dintr-o latura fiind invaluit de egipteni, dintr-alta inchis de mare; dar Moise a ridicat nuiaua, apele s-au despartit si au incremenit in chip de ziduri, iar intre valuri s-a ivit cale de mers cu piciorul ( Ieș. XIV). Iordanul, intors inapoi, a curs, impotriva firii, spre locul izvorului său ( Iosua III, 15). Oare nu este limpede ca firea, atit a valurilor marii, cit si a apelor curgatoare, a fost schimbata?

„Nu vor avea putere cuvintele lui Hristos sa schimbe forma lucrurilor?”

Ne dam deci seama ca harul are mai multa putere decit firea. Și totusi, inca mai socotim harul ca (fiind) al binecuvintarii profetice? Dar daca o binecuvintare omeneasca a avut atita putere incit a schimbat firea, ce vom zice despre sfintirea dumnezeiasca insasi, unde opereaza chiar cuvintele Stapinului mintuitor? Caci taina aceasta, pe care o primesti, se savirseste prin cuvintele lui Hristos. Caci daca cuvintele (rugaciunii) lui Ilie proorocul au avut atita putere incit au facut sa se coboare foc din cer, oare, nu vor avea putere cuvintele lui Hristos sa schimbe forma lucrurilor?

Ai citit despre facerea lumii intregi: „Fiindca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-a zidit” (Ps. CXLVIII, 5). Asadar, cuvintele lui Hristos, care au avut puterea de a face din nimic ceea ce nu era, sa nu poata ele sa schimbe pe cele ce sint in ceea ce nu erau? Caci doar nu inseamna mai putin sa dai fiinta lucrurilor decit sa le schimbi firea.

Exemplul Întrupării

De ce ne folosim de argumente? Sa ne folosim de propriul său exemplu si sa dovedim adevarul tainei prin exemplul intruparii. Oare s-au petrecut lucrurile potrivit naturii atunci cind Domnul Iisus se nastea din Fecioara Maria? Daca cercetam rinduiala firii, a fost dat ca femeia sa zamisleasca impreunindu-se cu barbatul. Este limpede deci ca Fecioara a nascut in afara de rinduiala firii. Și acest trup, pe care il avem (la Sfinta Euharistie), este tot din Fecioara. De ce, dar, cauti rinduiala firii in trupul lui Hristos, cind Domnul Iisus insusi S-a nascut din Fecioara peste fire? Este adevaratul trap al lui Hristos, care a fost rastignit, care a fost ingropat, este real; cu adevarat deci este taina trupului Sau.

Domnul Iisus insuși striga: „Acesta este trupul Meu”; inainte de binecuvintarea cuvintelor dumnezeiești, altfel se numește piinea, dar dupa sfintire devine trup. El insuși il numește singele Său; inainte de sfintire i se spune altfel, dar dupa sfintire se preface in singe. Și tu spui: Amin, adica adevarat este! Ceea ce spune gura să marturiseasca cugetul launtric; ceea ce spune cuvintul, să o simtă inima.

Îndemn să ne împărtășim mai des

De aceea, Biserica insași, vazind atita har, indeamna pe fiii ei, indeamna pe cei mai apropiati, ca sa alerge la Sfintele Taine, zicind: „mincati, prietenii mei și beti si va imbatati, fratii mei!”( Cint. Cint. V, 2). Ce sa mincam, ce sa bem, ti-a aratat clar in alta parte Duhul Sfint, zicind prin gura proorocului: „Gustati și vedeti ca bun este Domnul! Fericit barbatul care nadajduiește intr-Insul!”( Ps. XXXIII, 9).

In acea taina este Hristos, deoarece al lui Hristos este trupul; nu este, asadar, hrana trupeasca, ci duhovniceasca. De aceea, si Apostolul spune despre preinchipuirea ei simbolica: „Fiindca parintii au mincat hrana duhovniceasca si au baut bautura duhovniceasca”( I Cor. X, 3-4) . Caci trupul lui Dumnezeu este trup duhovnicesc: este trupul Duhului dumnezeiesc; fiindca duh este Hristos, dupa cum citim: „Duh inaintea fetei noastre este Hristos Domnul” (Pling. Ier. IV, 20) . Și in Epistola lui Petru avem scris: „Hristos a murit pentru noi…”( I Petru II, 21) . In sfirșit, hrana aceasta intareste inima noastra, iar bautura aceasta inveseleste inima omului, dupa cum a grait proorocul”( Ps. CIII (CIV), 15 (16-17)).

„Sa nu spunem: Cum ne-am renascut?”

Dobindind toate de aici, sa stim ca sintem renascuti si sa nu spunem: Cum ne-am renascut? Oare am intrat in pintecele mamei noastre si ne-am nascut din nou? Nu cunosc rostul firii; dar nu este nicidecum rinduială a firii acolo unde este superioritatea harului. In sfirsit, nu totdeauna nasterea are loc dupa rinduiala firii; marturisim ca Hristos Sa nascut din Fecioara si tagaduim rinduiala firii. Caci nu de la barbat a zamislit Maria, ci de la Duhul Sfint a luat in pantece, dupa cum spune Sfintul Evanghelist Matei: „Fiindca s-a aflat avind in pintece de la Duhul Sfint”( Matei I, 18 100). Daca, deci, Duhul Sfint a savirsit zamislirea in Fecioara, venind asupra ei, si a indeplinit functiunea nașterii, intru nimic nu trebuie sa ne indoim ca savirsește o adevarata nastere venind asupra apei sau peste cei ce primesc botezul.

(Extras din PSB 53, Sf. Ambrozie al Mediolanului, Scrieri II)