Care este puterea României? Pr. Justin Pârvu

La mulți ani, România!

Generația neamului nostru e trecut, prezent și viitor. Și care este, în sfârșit, puterea și forța noastră în viitorul nostru? Este tocmai această suferință puternică. A fost mai puternică decât ne închipuim noi. În sărăcia noastră românul mereu a dorit altceva, și-a dorit mântuirea, și-a dorit chiar și suferința: „Mai bate, Doamne câte-un cui, mai vâră câte-un spin!”. Ăsta este românul nostru: întotdeauna și-a mângâiat suferința prin nădejdea aceasta, a Învierii Domnului Iisus.

Românul dintotdeauna a fost și în lipsă, și în îndestulare. El a spus mereu: „Doamne ajută! Mulțumesc și de mult și de puțin”. El a mulțumit că are o viață liniștită și pace sufletească. Românul e și poet, mare poet. Și cam toți bunii români au și cântat. În toate timpurile au fost români care au împărtășit toate durerile neamului nostru. Îmi amintesc că eram pe la începutul războiului și că în luptele care se dădeau la trecerea Nistrului, veneau trenurile cu răniți, cu morți și intrau în țară. Îmi amintesc de băieții ăia, săracii, care erau cu un picior rănit, cu mâini rănite și care ziceau: „Vreau să-mi refac viața, să intru din nou în luptă cu dușmanul țării și al Bisericii”.

Se dovedește că românul e mereu bine dispus, chiar în toate împrejurările, și bune și rele, fericite și nefericite, dar merge în frunte cu cântarea. O să se mai ridice generații de oameni care să mai poată scoate ceva la lumină, așa câte un adevăr.

Trădarea la români

Unitatea ține undeva de mila Domnului, dar cu românii și cu armata care doar defilează, nu faci niciun front împotriva unei eventuale încercări. Dar astăzi, dragul meu, de la masa politică și diplomatică se stabilește unitatea sau dezmembrarea unei națiuni. Nu te mai cucerește cu aviația, cu tancurile și cu forțele.

Și înainte erau trădările și toate manevrele acestea politice, dar azi a devenit un principiu. Atunci era un început al dezastrului care noi îl trăim astăzi. Ne uităm la 1944, când a început declinul nostru, ce știam noi de toate manevrele și toate tratativele ascunse care se duceau la Yalta, la Malta când toate țările erau împărțite pe blocuri și dați sub stăpânirea chinezilor, dați sub stăpânirea americanilor, sub stăpânirea rușilor și ne-au împărțit cum ai diseca un cadavru ca experiment? Nu știa nimeni, doar s-au trezit cu steagurile puse și manifestând în cinstea marii armate victorioase. Armata victorioasă era în pământ și ăștia, cum am spus, benchetuiau pe seama lor, fără niciun respect.

În fond ce să faci cu tot putregaiul ăsta de politicieni la ora actuală? Începând de la 1944 și până în prezent scena politică e o salată orientală de care nu mai scăpăm nici până azi; pleacă unii, vin alții. Nu s-a schimbat nimic, nicio transformare câtuși de puțin. Să-l vezi țăranul nostru sărac în ce hal a ajuns la el în țară, la el acasă…

(Preluat din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol IV)