PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – SFATURI DE FOLOS ÎNTR-UN EVENTUAL RĂZBOI . DE M. FOTINI

SMERENIA UNUI PROFET AUTENTIC

Este cunoscut faptul că Părintele Justin, cu puțin timp înainte să treacă la Domnul, a rostit această profeție: „Mai sunt 12 luni și vine urgia”. Cu adevărat, exact la un an după adormirea Părintelui, în 2014, se iveau deja zorii războiului din Ucraina, când izbucnise revoluția ucrainenilor, numită și „euromaidan”.

Părintele Justin nu era nici pe departe adeptul profețiilor și acestui stil prorocesc de manipulare a încrederii și simplității oamenilor. Dimpotrivă, ne spunea să ne ferim de astfel de propovăduitori care își fac un scop din a câștiga faimă și atenție prin răspândirea de profeții și specularea senzaționalului, din cunoașterea viitorului. Părintele Justin era un adept al smereniei, ne învăța să prețuim prezentul în Hristos, știind că mintea omului ușor este atrasă spre senzațional și, căutând să afle viitorul, pierde prezentul prin care poate săvârși faptele mântuirii.

În toată viața sa, Părintele Justin a făcut doar câteva profeții, și aceasta doar din necesitate și din porunca lui Dumnezeu, pentru a ne feri de cel rău și a nu deznădăjdui în lupta ce ne stă înainte. De aceea, în acest material vom prezenta câteva din sfaturile sale, pe care ni le-a împărtășit direct, despre cum să supraviețuim duhovnicește și mental într-un posibil război, el însuși fiind martor și luptător pe front, în timpul celui de al doilea Război mondial. 

PENTRU CE ÎNGĂDUIE DUMNEZEU RĂZBOIUL?

„Un război sau orice fel de cataclism trebuie întâmpinat cu multă credință și fără disperare, pentru că Dumnezeu este Cel ce trimite asupra omenirii, spre îndreptarea noastră, astfel de încercări. Printr-un război, Dumnezeu vrea să oprească răutatea mai-marilor lumii, ce se împotrivesc Creatorului și să aducă spre pocăință pe cei ce s-au îndepărtat de El, prin multitudinea patimilor sau să curețe ca aurul în topitoare sufletele celor aleși.

Dumnezeu, din dragostea Sa, atunci când vede că nicio metodă de îndreptare nu mai funcționează, îngăduie războaie și nenorociri.

Când vor lipsi sfinții și povățuitorii duhovnicești, Dumnezeu va trimite o altă prigoană ca astfel, prin suferința Crucii, să ne sfințim și omenirea să câștige noi sfinți și îndreptători de suflete.

Întotdeauna pocăința noastră, atât pentru noi înșine, cât și pentru întreaga omenire, poate să Îl milostivească pe Dumnezeu și să ne dea putere să înfruntăm orice necaz cu răbdare și fără panică.

 DUMNEZEU SUFERĂ CU NOI, ÎN CHIP NEVĂZUT

Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este uşor, sunt vremuri foarte grele. … Dar Dumnezeu, prin această cruce, în care ne vom simți parcă părăsiți, ne va curăța sufletele și ne va da forță și har mai mult chiar și decât creștinilor din primele veacuri. Dumnezeu suferă cu noi, în chip nevăzut și ne va mângâia cu Harul Său.

În prigoană și în suferință Dumnezeu mi-a dat cel mai mult Har. Și acea bucurie și fericire lăuntrică nu se compară cu nicio fericire pământească. Pentru mine prigoana a fost mai dulce decât libertatea și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru suferință.

Tot la fel și vouă, o să vă trimită Dumnezeu puterea și harul să biruiți ispitele, cum nu vă așteptați. Credeți și rugați-vă Maicii Domnului să va ia sub sfântul ei Acoperământ. Recomand creștinilor să citească în fiecare zi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Dar, în general, orice fel de rugăciune poate ajuta, cu precădere rugăciunile scurte, cum este rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul sau Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne și orice rugăciune din inimă. Rugăciunea din inimă ne va da multă putere.

DUMNEZEU VA DA NOI SFINȚI

Avem impresia că azi nu mai sunt eroi, sfinți, conducători puternici care să ne coordoneze și pe care îi urmăm, dar Dumnezeu va face din aceștia mici, oameni mari și se va naște o generație de oameni foarte capabili și cu frică de Dumnezeu.

Eu mă gândesc la Domnul care a zis – Nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aici, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. Îi fi tu împărat, dar eu am pe Împăratul Hristos, care-i şi peste tine. Şi  până la urmă îi convingeau şi pe ei.

Puneți mâna pe Biblie, luați vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari.

(Continuarea în Nr. 82 al Revistei Atitudini)