Părintele Justin se arată în vis unei femei, spunându-i să mai lase telefonul

ÎNTÂLNIREA CU PĂRINTELE JUSTIN

Cu binecuvântarea părintelui duhovnic și cu mustrarea în vis a părintelui Justin Pârvu, care mi-a spus: „Să dai mărturie!”, vă relatez următoarele:

L-am cunoscut pe părintele Justin în anul 2006. Știu că suferise un accident și avea piciorul în ghips. A fost prima și ultima dată când l-am întâlnit. Am ajuns în acele meleaguri cu părintele duhovnic de atunci, într-o excursie cu membrii corului parohiei noastre din Fetești, Ialomița. La acea vreme, nu știam prea multe despre părintele Justin. Aveam 17 ani. Doar ne-a binecuvântat și ne-a dat câte o iconiță.

În luna august (2021), am mers în concediu cu familia în zona Munților Făgăraș. Deși mi-am dorit mult să ajung la mănăstirea Petru-Vodă și la mormântul părintelui Justin, soțul nu a fost de acord, invocând faptul că este prea departe și ar fi obositor drumul. Refuzul lui mi-a creat o mare durere în suflet. Cu toate acestea, nu am încetat să sper că voi ajunge vreodată acolo.

PĂRINTELE JUSTIN ȘI TELEFONUL

Noaptea, l-am visat pe părintele Justin. Eram cu soțul la ușa chiliei dânsului și așteptam să intrăm. Era multă lume acolo și mai aveam de stat, căci doar ce ajunsesem. Spre surprinderea mea, părintele m-a chemat imediat înăuntru. Am îngenunchiat și m-a întrebat: „Ai un telefon la tine?”.

I-am răspuns:

-Da, părinte!

-Dă-mi-l puțin!

I l-am dat și a încercat să-l deschidă, dar nu a reușit.

-Cum se face, măi, cu ăsta?

Am spus că are parolă, apoi l-am deblocat. S-a uitat spre telefonul pe care-l ținea în mână, apoi la mine și m-a întrebat: „Ce faci, măi, tu cu ăsta?”.

Atunci am înțeles că pierd prea mult timp cu telefonul și am simțit că asta îmi afectează și viața de familie.

În vis, i-am privit mâinile și erau exact ca-n interviul pe care l-am vizionat apoi. Am avut o stare de pocăință cum n-am mai simțit vreodată, iar când m-am trezit, nu mă puteam opri din plâns. Trei zile am avut această stare și nu am putut pune mâna pe telefon, iar dacă o făceam, simțeam o stare de groază și o mare durere sufletească. Simțeam cum duhul cel rău sălășluia în acel obiect. E ceva ce nu se poate explica în cuvinte.

(Mărturie relatată de B.E, Ialomița. Continuarea mărturiilor citiți în Revista ATITUDINI Nr. 81)