Cum reparăm cearta între prieteni sau când frații se ceartă între ei? DIN FILOCALIE

FILOCALIA XI (Avva Varsanufie și Ioan):

Doi frați iubitori de Hristos se iubeau cu adevărat unul pe altul în Domnul şi erau călăuziţi în viaţă de Părinţi. Unul din ei, într-o convorbire, a spus un cuvânt despre altcineva. Celălalt, prin răpirea diavolului bănuind că a vorbit de el, s-a tulburat foarte. Cel dintâi, asigurându-l că n-a vorbit de el, acesta nu s-a lăsat convins. Şi de aci ivindu-se între ei o mică sfadă, au venit amândoi la Părinţi şi i-au spus lucrul aceluiaşi bătrân care le-a răspuns:

Vă spun tot adevărul înaintea lui Dumnezeu ca unora ce sunteți de un suflet. Amândoi sunteți datori să puneţi metanie înaintea lui Dumnezeu. Dar nu cu nepăsare, ci din toată inima, ca să vă ierte pentru rugăciunile Părinţilor voştri. Tu, pentru că socotindu-te defăimat, n-ai suportat defăimare, ca să zici: ,,Am greşit şi sunt întreg păcat, pentru că pentru mine s-a tulburat fratele meu”. Iar tu, celălalt, pentru că înainte de a vorbi n-ai precizat, că nu despre el vorbeşti şi că nu ai nimic de spus împotriva lui, până la moarte. Pe de alta, nici tu n-ai avut răbdare întru tine. Totuşi, nu voi sunteți vinovaţi. Ci noi suntem pricina relelor, că n-am făcut rugăciuni. Căci de le-am fi făcut, aţi fi fost acoperiţi faţă de cel viclean care a semănat între voi neghina, ca să vă ispitească. Pentru că aceasta o cerem de obicei; ca să fiţi acoperiţi.

Temeţi-vă de judecata lui Dumnezeu, ca să nu se smintească oamenii de voi, zicând: ,,Iată că fiii Părinţilor nu au răbdare, ci se pornesc unii împotriva altora.” Iar dacă voi vă ruşinaţi să vă puneţi unul altuia metanie din inimă, iată că o punem noi pentru voi. Căci pe noi ne atinge această ruşine. Domnul să va ierte şi să vă păzească de cel rău. Şi să-l zdrobească degrabă sub picioarele voastre. Să fiţi de un suflet şi de o gândire şi de o credinţă în Domnul. Domnul să vă sprijinească să rămâneţi neclătinaţi întru frica Lui. Amin.