Cum a murit Salomeea, cea care a cerut pe tipsie capul Sf. Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul?

Sf. Nicoale Velimirovici:

Dacă vom băga de seamă în jurul nostru şi vom observa cum mor oamenii, vom vedea că în general aceasta se aseamănă cu păcatul lor. Precum este scris: cine scoate sabia, de sabie va pieri (Matei 26: 52).

Orice păcat este o lamă de cuţit, iar oamenii se ucid prin răul pe care cu plăcere îl comit.

Salomeea, fiica cea necurată a necuratei Irodiade, este un exemplu bun. Ea a cerut să primească pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul.

Aflându-se în Spania, în cetatea Lerida, unde era exilată cu Irod şi cu Irodiada, Salomeea s-a pornit să treacă într-o zi râul Sikaris, care era îngheţat. Dar gheaţa s-a spart şi ea a căzut în apă până la gât. Gâtul ei s-a strâns între sloiuri şi aşchii de gheaţă, cu cât se lupta mai mult ca să scape, zbătându-se cu picioarele, cu care odinioară jucase necurat înaintea lui Irod. Ea nu a putut nici să se înalţe deasupra apei, nici nu s-a scufundat, ci o bucată ascuţită de gheaţă i-a tăiat capul. Apa a cărat trupul cel necurat, iar Irodiadei i s-a adus capul fiicei ei pe o tipsie, precum odinioară al lui Ioan.

Să ne înspăimântăm de asemănarea dintre felul morţii şi al vieţii celor păcătoşi.

Prinţul Areta, care a vrut să răzbune onoarea fiicei lui, a pornit război împotriva lui Irod şi i-a învins. Învins fiind Irod, Caligula l-a osândit la surghiun – mai întâi în Galia, iar mai apoi în Spania.

Irod şi Irodiada au trăit în surghiun, în sărăcie cumplită şi în înjosire, până când s-a deschis pământul şi i-a înghiţit de vii.

Uciderea Sfântului Ioan Botezătorul s-a întâmplat chiar înainte de paştele iudeilor, dar ea se prăznuieşte la 29 august deoarece aceasta este ziua în care s-a sfinţit slăvita biserică închinată lui din Sevastia, ridicată chiar deasupra mormântului lui, de către slăviţii împăraţi Constantin şi maica lui Elena. Această biserică mai adăposteşte şi moaştele a doi dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul, Sfinţii Elisei şi Avdie.

(Fragment din Proloagele de la Ohrida, sf. Nicolae Velimirovici)