Ce este dorința de a plăcea oamenilor și a căuta aprecierea lor? Sf. Maxim Mărturisitorul

Slava deșartă este abaterea de la scopul cel după Dumnezeu și mutarea către alt scop decât cel dumnezeiesc. Căci cel ce se slăvește în deșert se îndeletnicește cu virtutea pentru propria slavă, iar nu pentru slava dumnezeiască precum și cel ce cumpără prin propriile trude laudele neîntemeiate ale oamenilor.

Cel ce caută să placă oamenilor se îngrijește numai de purtările morale aparente și de cuvintele lingușitorului, pentru ca prin unele să atragă vederea și prin celelalte auzul celor care se încântă și se uimesc de cele ce văd și aud și care circumscriu virtutea numai simțirii. Așadar, numim dorință de a plăcea oamenilor ostentația obiceiurilor morale și cuvintelor, care se face prin om, chipurile de dragul virtuții.

Așadar, cel ce se înalță pentru virtute sau pentru cunoștință și care nu are conștiința propriei slăbiciuni pe măsură ce înaintează în virtute prin har, acela nu a scăpat de răul mândriei. Iar cel ce se îndeletnicește cu binele pentru propria slavă acela s-a preferat pe sine lui Dumnezeu, fiind străpuns de cuiul slavei deșarte. Iar cel ce face sau grăiește virtutea pentru a fi văzut de oameni, acela pune cu mult deasupra încuviințarea omenească față de cea dumnezeiască, bolnav fiind de patima de a plăcea oamenilor. Iar cel ce se folosește de purtările morale în chip rău numai pentru cuvioșia virtuții ca să-i înșele pe alții, ascunzând sub chipul exterior al evlaviei o dispoziție rea a voii lui, acela cumpără virtutea prin vicleșugul fățărniciei. Așadar, unul ca acesta și-a îndreptat scopul spre altele decât spre pricina fiecăruia dintre acestea.

(Filocalia 2)