Cugetare la Denia din Lunea Săptămânii Patimilor

Într-una din stihirile ce se cântă la Utrenie, citim astfel:

Doamne, venind spre patimă, întărind pe ucenicii Tăi ai zis, deosebi luându-i pe dânșii: Cum nu vă aduceți aminte de cuvintele Mele, care mai nainte le-am zis vouă, că este scris – că tot prorocul nu va fi ucis într-altă parte, fără numai în Ierusalim? Acum dar, a venit vremea care v-am zis vouă, că iată, Mă dau în mâinile păcătoșilor să Mă batjocorească. Ei, și pe Cruce pironindu-Mă și dându-Mă îngropării, Mă vor socoti ca pe un mort urât. Însă, îndrăzniți, că a treia zi Mă voi scula spre bucuria credincioșilor și spre viața veșnică!”.

Așadar, putem desprinde cel puțin două-trei idei esențiale:

• Să avem curaj și nădejde că avem un astfel de Dumnezeu Care, pentru noi, pentru a ne ridica din păcatele noastre, Își pune sufletul, lăsându-Se batjocorit de cei fără de lege. Un Dumnezeu desăvârșit Care sacrifică totul pentru dragostea fiilor Săi.
• După aceste calități putem recunoaște un duhovnic sau povățuitor bun: suferă pentru tine, își face timp pentru tine, te întărește prin cuvânt, își pune sufletul pentru tine când ești în primejdii, acceptând ofense și batjocoriri din partea lumii, fiind atent la problema ta sufletească mai mult decât la imaginea sa în fața lumii.
• Să ne silim și noi, la rândul nostru, ca măcar în aceste zile, să urmăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos și să ne pregătim de suferință, să acceptăm durerea și batjocura celorlalți, să întoarcem și celalalt obraz, să nu ripostăm, să nu ne certăm, să jertfim din timpul nostru pentru dragostea fratelui de lângă noi, sa ne rugăm mai mult pentru durerile celor în suferințe și primejdii.

Așa să ne ajute Domnul! Amin.