Sfânta zi a Luminilor (mai veche denumire a Bobotezei, de la luminarea celor ce se botezau) are drept principiu Botezul Hristosului meu, a Luminii celei adevărate„care luminează pe tot omul ce vine în lume”, a Celui ce a mea curăție lucrează și ajută lumina, pe care am primit-o de sus de la El, la început (la vremea creării omului), aceea pe care prin păcat am întunecat-o.

„Apropriați-vă de El și vă luminați și fețele voastre să nu se rușineze!”, de lumina cea adevărată fiind însemnate…. Pe primul Adam să ni-l însușim! Să nu rămânem ceea ce acum suntem, ci să devenim ceea ce am fost de la început. „Lumina în întuneric luminează”, luminând această viață și trupul. Iar ea este prigonită de întuneric, dar nu poate fi cuprinsă, de către puterea vrăjmașă, adică ce cu nerușinare năvălește spre Cel ce cu Adam seamănă, dar peste Dumnezeu cade și este biruită, pentru ca întunericul noi să-l lepădăm și lumina s-o urmăm, iar apoi lumină desăvârșită să ne facem. Vedeți harul zilei?

Este nevoie ca omul să se curățească întâi pe sine și apoi să se apropie și să devină familiar cu Cel curat.

Așadar, vorbind eu despre Dumnezeu, pe voi cu totul să vă lumineze o Lumină și totodată trei, trei potrivit ipostasurilor, una potrivit ființei, adică Dumnezeirii. Căci se împarte ființa în mod neîmpărțit și se unesc în mod despărțit. Căci Dumnezeu este Unul în Trei și trei în Unul. … Tatăl este Tată și fără de început (principiu) căci nu provine din cineva sau ceva. Fiul este Fiu și nu fără de principiu este, căci este în Tatăl. Dacă legi principiul de timp, atunci și El este fără de început; căci este creatorul timpului și nu este supus timpului. Duhul este cu adevărat Duhul Sfânt care din Tatăl pornește, nu în chip filial, întrucât nu este născut, ci purces.

Astăzi firile lui Dumnezeu se înnoiesc și Dumnezeu om se face; și Acela care „S-a suit peste cerul cerului, spre răsăritul” slavei și strălucirii Sale, este slăvit la Apus de către micimea și smerenia noastră și Fiul lui Dumnezeu primește să Se facă și să fie numit Fiu al Omului. Nu primind schimbare Cel ce era, ci luând asupra Sa ceea ce nu era, pentru ca Cel necuprins să poată fi cuprins, prin mijlocirea trupului, împreună cu noi petrecând și convorbind, ca dindărătul unui acoperământ, căci a suporta Dumnezeirea Sa pură, nu este cu putință firii create și stricăcioase.

Astăzi nu-mi este cu putință a-mi stăpâni desfătarea și eu, cel mic, devin plin de Dumnezeu și, precum Ioan, voi binevesti, chiar și dacă nu sunt Înaintemergător, însă din pustie voi vorbi.

Hristos Se luminează, împreună cu El să ne luminăm! Hristos Se botează, împreună cu El să ne scufundăm, ca și noi dimpreună cu El să ne ridicăm…. Dar înainte de toate trebuie să ne curățim și să avem smerita-cugetare și să propovăduim cuvântul, ajunși la vârsta desăvârșită trupească și duhovnicească. Nu orice împrejurare este potrivită învățării altora și propovăduirii, mă refer la cei ce se sprijină pe curajul lor tineresc și au părerea că pot învăța pe alții. Hristos primește curățirea și tu nesocotești curățirea?

Așa cum El a fost duh și trup, în acest chip dăruiește desăvârșirea prin Duh și prin apă.

„Eu am trebuință să fiu botezat de Tine”, spune făclia către Soare, prietenul Mirelui către Mire, cel mai mare dintre cei ce s-au născut din femeie către Cel mai întâi născut decât toată făptura… Însă Iisus Se și ridică din ape. Împreună ridică cu Sine lumea iar cerurile se văd deschizându-se, care au fost închise de Adam pentru sine și pentru urmașii săi, așa cum prin sabia de flacără vâlvâietoare a fost închis Raiul.

Astăzi însă mântuirea S-a arătat!