LA RĂSCRUCE DE DREPTURI: ÎNTRE VIAȚĂ, LIBERTATE ȘI BOALĂ. DE ANDREI VIRGIL PETRACHE

de Andrei Virgil Petrache

Ce faci atunci când ești în pericol să fii privat de toate aceste comodități? Pentru a răspunde la această întrebare, întâi este necesar să dobândim o înțelegere mai profundă asupra dreptului la viață, la libertate și de ce nu, la boală.

CE ÎNSEAMNĂ DREPTUL LA VIAȚĂ?

Dreptul la viață pleacă întâi din pântece. Un drept acordat de Dumnezeu, acela de a te naște. Dragostea mamei, firescul vieții și credința în Domnul o fac pe mamă să își asume că pruncul ei se va naște într-o lume a durerilor, dar a și a bucuriilor. Viața este rodul dragostei lui Dumnezeu față de om, iar ea nu se rezumă doar la drepturi. Este puntea prin care omul devine împreună creator cu Dumnezeu. Ce cinste! Odată venit pe lume, acest prunc primește automat un alt set de drepturi. Dreptul la viață îi conferă dreptul de a fi iubit, hrănit și ocrotit până când acesta devine suficient de matur încât să fie complet responsabil pentru libertatea sa. Însă, dreptul la viață nu înseamnă doar dreptul de a te naște. El continuă dincolo de naștere și de copilărie. În funcție de unghiul din care privim lucrurile, dreptul la viață poate fi văzut ca o responsabilitate morală și sfântă.
Când omul primește un dar, se simte important. Și simte că și darul este important pentru el. Așa că se îngrijește de acest dar, mai ales în prezența celui care i l-a dăruit. Domnul, Cel care ne-a dăruit viața, este permanent prezent. Și din moment ce viața este un dar, atunci avem responsabilitatea de a proteja acest dar, prin grija firească pe care o purtăm față de noi înșine și față de cei din jurul nostru. Atenție, o grijă firească!
Dar „omul în cinste fiind n-a priceput” (Ps. 48:12). N-a priceput și nu pricepe valoarea vieții, de multe ori. Însă, cum se manifestă această lipsă de pricepere, adică de înțelegere? Prin refuzarea vieții într-o formă sau alta. Intenția de a refuza viața pleacă de la o înțelegere greșită a ei. Mai concret, noi tindem să avem o percepție paradisiacă asupra vieții. În fond, eronată, dar pe care, paradoxal, o împărtășește orice om, de la cel mai mare miliardar până la cel mai sărac. Mânați de această percepție, căutăm să ne construim un rai în lumea aceasta. Și iată că, pe această percepție își fundamentează strategia de atac decanii ideologiilor ateiste, care, profund preocupați de binele omenirii, sunt gata să violeze dreptul la viață și libertate pentru a ne trata de această nouă boală.

DAR CUM RĂMÂNE CU DREPTUL DE A ALEGE?

Presupunând că serul nu ar fi experimental (fapt pe care îl găsim pe pagina Guvernului României) și că sigur ar face bine omenirii, oare putem accepta o soluție care vine pe un fond ostil și care nu dă dreptul la alegere? Acest ser poartă duhul celor care l-au conceput și care îl promovează de pe soleele mondiale. De aceea, am convingerea că, înainte de toate, alegerea este una de duh. „Nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu” (I Ioan 4:1).

ÎNSĂ EXISTĂ OARE DREPTUL LA BOALĂ?

Da. Dar asta nu înseamnă că acum mă apuc să caut în mod voluntar să îmi distrug sănătatea, ci îmi asum că există posibilitatea ca, oricât mi-aș purta de grijă, mă pot îmbolnăvi. Cel care își asumă să trăiască liber, își asumă și că se poate îmbolnăvi. Oricât de tragic ar părea, viața vine la pachet cu asumarea că te vei lovi și de boală, iar în final și de moarte.

CE PUTEM SPUNE DESPRE LIBERTATE?

Este distanța dintre cuvintele „da” și „nu”. Paradoxal, un spațiu bine definit, întregit de două hotare. La rândul lor, aceste două cuvinte sunt condiționate de libertatea deplină a omului de a alege unul din ele. „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este” (Matei 5:37). Însă, atunci când omul își pierde dreptul de a spune ori „da” ori „nu”, încetează să mai fie liber. Adevărata libertate este desființată ori devine o libertate cu handicap.

CE SE ÎNTÂMPLĂ, ÎNSĂ, ÎN PLAN SOCIAL?

Aici, libertatea este lupta ideilor. Mințile se încleștează, fiecare aducând varii argumente pentru a-și susține punctul de vedere. În Dogmatica Empirică vol. 1, pr. Ioannis Romanidis face o remarcă interesantă: „Când auzi un lucru nici nu-l accepți, nici nu-l respingi pentru că imediat ce auzi un lucru, corect ar fi să-l asculți cu mult interes, luând aminte la ce ți se spune, după care ar trebui să afli cât mai multe despre ce ți-a spus respectivul și apoi să-ți suspenzi critica până o poți verifica. Și ca să verifici ceva, trebuie să aduni o mulțime de informații”.
Noi ne cam oprim la ascultat, iar apologeții dictaturii politico-medicale pășesc în ring, propunând tuturor direct înfrângerea. Iar această înfrângere, fără drept de dialog și fără alternative, nu se poate numi libertate. Astăzi, Statul dorește să acorde o libertate de compromis, iar mulți se supun, nu din convingere, ci pentru a nu leza sensibilitatea organelor politice. O asemenea libertate, din pântece a fost sortită să fie falimentară, în spatele ei ascunzându-se doar amăgirea. Ce fel de amăgire? Aceea că pentru a fi liber, trebuie să te compromiți. Însă, nu doar de dragul libertății, dar și pentru o așa-zisă pace. De aici, reiese limpede că ierarhizarea valorilor se face în mod eronat prin faptul că oamenii pun pacea înaintea adevărului. O pace de compromis nu poate avea niciodată vreo ascendență morală înaintea adevărului. „Omul trebuie să lupte pentru adevăr care primează asupra instinctului de conservare a păcii individuale, a bunăstării” . „Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). De ce? Pentru că încetezi să trăiești în visul bine antifonat al minciunii. Unde vedem libertatea absolută? La Cel ce a făcut Cerul și Pământul. Acesta ne-a dat libertatea să nu Îl vrem în viața noastră, să Îl excludem complet, chiar să Îl negăm. Oare cum te-ai simți dacă cineva ar susține sus și tare că nu exiști? Deși tu te vezi și te simți în carne și oase. Iată deci, ce înfricoșătoare libertate avem!
Ce poți face însă, în cazul în care ajungi să nu poți părăsi propria locuință fără Ausweis?
Îți rămâne dreptul la libertate interioară practicat de martirii deținuți politici și eroii neamului nostru din secolul XX, până când răbufnirea națională va fi una naturală, pe măsură ce foamea, frigul și sărăcia se vor fi instalat confortabil.
În concluzie, ce faci atunci când ești în pericol să fii privat de toate comoditățile cu care te-ai obișnuit o viață întreagă? Atunci când ești ancorat în credință, răspunsul este simplu: „Deci, nu duceţi grijă, spunând: ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6:31-34). Răutatea se poate opri la tine, cel care alege să trăiască liber.

(Articol publicat în Revista Atitudini, Nr. 72)