Vicu Merlan: Patriotismul – factor esențial al unității românilor

Românii, ca oricare alt popor al Planetei, are o morfostructură unică, marcată activ de rezonanțe cu locul, cu obișnuințele, cu preocupările predominante, cu resursele biosferice etc. Toate acestea sunt predispoziții spre un destin de neam, de cultură, spre infrastructura a ceea ce numim patriotism. De-a lungul timpului populațiile carpato-danubiano-balcanice au purtat mai multe denumiri: pelagi, traci, geși, daci, români.

Așadar, în timp, dar și pe un spațiu determinant, poporul român și-a format o matrice constituțională, matrice ce s-a dezvoltat, a evoluat sau involuat, în funcție de factorii care i-au apărut, dar mai ales de intențiile colective ce implicau curaj debordant, acțiuni responsabile, omenie, altruism, ajutor fratern etc.

Ancorele fraterne se întâlnesc în toate locurile unde au locuit și s-au osârduit populațiile românești. Sufletul Neamului Românesc are profunde rezonanțe doar acolo unde românii s-au manifestat, au creat și s-au bucurat de roadele pământului.

Știința actuală a demonstrat (pe baza AND-ului uman prelevat din siturile arheologice din rămășițele umane) că  oamenii preistorici aveau același combinații genetice cu românii de astăzi. Așadar, românii din spațiul carpato-balcanic, sunt aceeași de acum peste 7000-10000 de ani în urmă, că nu au venit de nicăieri, că am fost aici de la …începuturi. Civilizațiile carpatice, obiceiurile, tradițiile, legendele toate duc spre același etalon: statornicie și continuitate.

Dorul de neam și de glie, de pământul bogat și variat, a fost ancora subtilă ce i-a atras magnetic pe toți cei care au plecat și pleacă de pe pământul strămoșesc.

Oriunde ne-am duce, esența noastră subtilă se manifestă acerb prin patriotism și dor de glia strămoșească. Orice element comun ce are analogii cu teritoriul românesc sau cu obiceiurile de acasă, produc vibrații vii în conștiința și sufletul nostru, oriunde ne-am afla, chiar la mii de km distanță de locul natal.

Pământul românesc a fost de-a lungul timpului ținta multor popoare barbare, a multora care au venit cu un singur scop: jefuirea avuțiilor, a recoltelor, a bunului cel mai de preț – pământul.

Cel mai bun aliat al românului a fost Bunul Dumnezeu, ce l-a călăuzit la vremuri de restriște, l-a îndrumat să se ascundă în codrul des, sau chiar să lupte cu dușmanul nemilos. De aceea Bunul Dumnezeu i-a sădit adânc în suflet și conștiință dorul de glie, de păduri și râuri, tradiții și veselie.

Poporul român are sădită adânc în suflet, mai mult ca orice popor de pe Pământ, Omenia.

Respectul de străini, dăruirea altruistă, fără răsplată, sunt etaloane bine marcate, care se transmit din generație în generație la toate grupurile de români de pretutindeni.

Aceeași intensitate a Omeniei o întâlnim din Macedonia (la meglenoromânii) până dincolo de Nistru, la satele izolate din Transnistria și Ucraina, la satele de huțuli din Carpații Păduroși, la vlahii din Banatul sârbesc etc.

Omenia și blândețea românului sunt intrinseci, sunt legi ale firi, sunt daruri dumnezeiești sădite cu sfințenie în fiecare suflet românesc. Patosul de glie și neam reprezintă esența Egregorului Românesc.

Patriotismul a fost și este esența ce i-a îndemnat pe eroii noștri, pe câmpul de luptă din toate timpurile, la jertfa supremă, o jertfă în slujba gliei strămoșești, în slujba entității naționale. Pe eroii noștri i-a ținut în viață, de cele mai multe ori, dorul de familie și glie, dorul de eternitate.

Au fost și vor fi multe piedici în realizarea unității teritoriale, piedici care au fost și acum peste 2000 de ani în urmă, încă din timpul mărețului rege dac Burebista, însă, indiferent câte popoare barbare au trecut prin foc și sabie acest neam greu încercat, am rămas pe aceeași vatră strămoșească, ancorați profund prin ițele sensibile ale Sufletului Neamului Românesc.

(Articol preluat din revista Atitudini Nr. 55)