Pr. Ilarion V. Felea: Sinaxar 21 Mai – Sf. Împărați Constantin și Elena

Sf. Împărați Constantin și Elena
Sfinții împărați Constantin și Elena

Ca să poată conduce marea împărăție a Romanilor, crudul împărat prigonitor al creștinilor, Dioclețian, a împărțit în două împărăția și domnia. El, împreună cu ginerele său, Galeriu, șia păstrat partea de răsărit, iar în partea de apus, peste Galia (Franța de astăzi), Spania și Britania, a ajuns împărat blândul și bunul Constanțiu Clor. La îndemnul soției sale, Elena, care pe ascuns se creștinase, Constanțiu a oprit în țările lui prigoanele împotriva creștinilor.

După moartea bătrânului Clor, sa ridicat la conducere fiul său Constantin care, primind de la buna sa mamă o creștere cum se cuvine să aibă fiul unei mame creștine, privea spre creștini cu dragoste. Generalul Maxențiu la anul 312 ridicânduse cu o armată puternică împotriva lui, Constantin se gândea cum să se apere și se ruga lui Dumnezeu săl ajute. Atunci sa întâmplat acea minunată vedenie, despre care ne istorisește episcopul Eusebiu, mai târziu prietenul și duhovnicul împăratului: ziua în amiaza mare sa arătat pe cer o cruce luminoasă pe care era scris cu slove din stele: „Prin aceasta vei învinge”. În noaptea următoare Însuși Domnul nostru Iisus Hristos i Sa arătat în vis și la îndemnat săși facă steaguri pentru armată cu semnul Sfintei Cruci. „Nu te teme! Pune și fă semnul acesta și poartăl în fruntea cetelor tale. Nu numai pe Maxențiu vei învinge, ci pe toți vrăjmașii tăi!”…

În urma semnelor de pe cer și din vis, Constantin a îndepărtat vechile steaguri și le-a înlocuit cu steaguri noi, cu semnul Sfintei Cruci. De asemenea, semnul Sfintei Cruci a fost pus și pe coifurile și pavezele soldaților săi. Când au văzut ostașii lui Maxențiu, dintre care mulți în taină erau creștini, semnul patimilor Domnului pe steagurile și pe coifurile armatei lui Constantin, nu au mai putut lupta împotriva lui și astfel creștinii au ieșit biruitori. Atunci Constantin a intrat în Roma și sa încununat împărat al romanilor de peste tot Apusul. În puțină vreme, prin câteva războaie norocoase, a reușit să supună și părțile din Răsărit ale împărăției. Ajungând împărat al tuturor romanilor și al țărilor cuprinse în împărăția lor, Constantin aduce legi noi și face schimbări mari, ținând seama și de sfaturile mamei lui dreptcredincioase. Este de însemnat că împăratul Constantin nu sa creștinat nici după biruința câștigată asupra lui Maxențiu. De la 312 când era păgân și până la 337, adică timp de 25 de ani, el a fost pătruns tot mai mult de lumina și de puterea creștinismului. În acest timp el a ocrotit și a sprijinit creștinismul pentru valoare lui morală și socială.

În anul 312 a dat creștinilor primul decret de libertate. Apoi, la 313 a dat Edictul de la Milan, prin care sa statornicit din nou și pentru totdeauna libertatea de conștiință religioasă pentru creștini. După aproape trei sute de ani de persecuții sângeroase și împotriviri dârze, creștinii primesc libertatea religiei și a cultului lor. Prigoanele încetează, închisorile se deschid, creștinismul învinge. Edictul de la Milan a adus pentru creștini o mare bucurie, o mare ușurare, cea mai mare biruință, prin care se începe veacul de aur al Bisericii.

 

Portrait of Emperor Isaac Komnenus (1057-1059), from the Deesis in the Narthex.

Constantin nu sa oprit numai aici. Nu numai că a dat libertate creștinilor, dar ia și sprijinit. De la anul 317 bate monede de Stat cu monogramă creștină (chipul lui Hristos și crucea). Printro lege din anul 321, rânduiește duminica creștinilor, ziua Domnului (Apoc. 1:10), zi de odihnă pentru toată împărăția. Până acum duminica era numai a creștinilor, pe ascuns. De acum înainte ajunge ziua de odihnă și a păgânilor. Pe la anul 323, după ce biruiește și pe Liciniu, dușmanul său și al creștinilor, a dat legea prin care creștinii puteau primi slujbe și dregătorii în Stat. Până acum erau socotiți nevrednici pentru slujbe obștești, din pricină că nu cinsteau idolii și zeii. Acum vrednicia lor era recunoscută și răsplătită.

Ca om de geniu, înțelept și cu o mare putere de voință, Constantin mută capitala împărăției din Roma, unde precumpăneau încă păgânii, în Răsărit, unde mai mulți erau creștini. În colțul de pământ, unde se sfârșește Europa și se întâlnește Marea Neagră cu Marea Marmara, zidește un oraș nou, o capitală nouă creștină, căreia îi dă numele său: Cetatea lui Constantin, Constantinopol, oraș inaugurat la 11 mai 330, care până astăzi este recunoscut ca cel mai mare centru al creștinismului din Răsărit. Deși la 1453 a fost ocupat de turci și i sa schimbat numele în Istanbul, în conștiința tuturor creștinilor a rămas tot Constantinopolul capitala culturii și a lumii creștine dreptmăritoare.

Ca să păstreze unitatea de credință a Bisericii, atacată de eresul lui Arie, la stăruința lui Constantin, sa adunat la anul 325 Soborul întâi Ecumenic de la Niceea, în care cei 318 Sfinți Părinți ai Bisericii au osândit eresul lui Arie și au cuprins învățătura de credință a creștinilor în cele dintâi opt încheieturi ale Crezului. În sala de ședințe a soborului erau mai multe scaune înalte, numite tronuri, pentru împărat și pentru ierarhi, după rangurile, vârsta și vredniciile lor. Pe tronul cel mai înalt a fost așezată Sfânta Evanghelie ca să înțeleagă toți ierarhii și împărații că Evanghelia are întâietate, că deasupra tuturor este și conduce Evanghelia Domnului, rânduială și credință care se păstrează până astăzi la toate soboarele Bisericii.

Pe lângă grija pentru libertatea și unitatea Bisericii și a credinței, Constantin a mai dovedit și prin alte reforme și legi dragostea lui față de Hristos și față de Evanghelie: a oprit pedeapsa cu răstignirea, zdrobirea picioarelor și arderea cu fierul roșu (stigmatizarea); a ușurat libertatea sclavilor, a dat drepturi preoților și ajutoare bisericilor, săracilor, orfanilor, văduvelor și bolnavilor. Oprește vinderea și aruncarea copiilor, îngreunează divorțurile păgâne însoțite de desfrânări și înșelăciuni.

 

Din iubire sfântă față de Mântuitorul, Sf. Elena a călătorit la Ierusalim și acolo a stat mai mulți ani. Cu cheltuielile ei și ale împăratului sau făcut săpături și sa descoperit crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, iar pe Golgota și pe locul sfânt unde a fost mormântul Domnului, unde împăratul Adrian zidise o capiște zeiței Artemida, au zidit cele dintâi altare, trei biserici, cu numiri deosebite: „Biserica Patimilor”, „Biserica Crucii” și „Biserica Învierii”. De atunci și până astăzi Ierusalimul a devenit centru de pelerinaje pentru creștinii din lumea întreagă.

Dar nu numai spre locurile sfinte din Ierusalim sau îndreptat privirile și ajutoarele împăratului Constantin, ale soției sale Fausta, ale surorii sale Anastasia și ale mamei sale Elena (†247327). În orașele mari, ca Antiohia, Tir, Nicomidia, Constantinopol (biserica Sf. Apostoli, în care a și fost înmormântat Constantin) și Roma se zidesc biserici mari. La Roma, palatul împărătesc (Latran) a fost cedat episcopului. În senatul din Roma se ridică statuia lui Constantin cu crucea în mână. În localitățile cu majorități de creștini, templele păgâne erau prefăcute în biserici creștine. Bisericile, săracii, năpăstuiții, robii, văduvele și orfanii, precum și cei ce se botezau se bucurau de ajutoare și daruri multe. Astfel sprijiniți creștinii, o mare mulțime de popor a primit botezul, încât cei din Roma voiau să gonească din oraș pe cei ce nu voiau să se creștineze. Se zice că însuși împăratul a trebuit să-i domolească, vorbindule așa: „Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al silei, ci este Dumnezeul dragostei și al păcii. Cel ce de voie slobodă vine la El, e primit și milostivit. Nu se cade a ne prigoni unul pe altul, așa cum a fost înainte ca să fim creștini”.

Prin Constantin cel Mare creștinismul este ridicat la rangul religiei de Stat și din oamenii cei mai urgisiți, prigoniți și martirizați, el face temelia cea mai puternică a Statului. Cu ajutorul împăratului Constantin, Biserica își începe veacul de aur.

Pentru astfel de fapte mari din istoria creștinismului, deși Constantin nu sa botezat decât pe patul de suferință, înainte cu câteva zile de moarte (†337), la Abyron, lângă Nicomidia, Biserica ia trecut pe amândoi și mama și fiul, cei dintâi împărați creștini în rândul sfinților „întocmai cu apostolii” și le cântă următoarea svetealnă: „Luminători cei ce ați luminat lumea cu bună credință, voi cu adevărat vați arătat, de Dumnezeu încununate Constantine și mărită Eleno. Pe cel minunat întru sfinți, pe Hristos cu cântări și cu laude Îl cântăm, ca pe unul ce va încununat pe voi”.

(Preluat din Pr. Ilarion V. Felea, Cuvântări la Viețile Sfinților, vol II)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura