În ediția din 1828 a celor 10 cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie, traducătorul acestora, Mitropolitul Grigorie Dascălul (1765-1834), spunea că Fericitul Theodorit s-a născut în Antiohia, unde a şi intrat într-o mănăstire, unde l-a cunoscut pe Sfîntul Ioan Gură de Aur, căruia i s-a făcut următor.
Cartea „Despre Pronie” însumează 10 cuvîntări dedicate celor slabi în credință „ereticilor şi ateilor „, prin care aceştia, citindu-le, să se întoarcă la Biserică, la Viață, la Credință, la Mîntuire. Acesta bănuim că a fost şi motivul pentru care cartea de față a fost tradusă de Sfîntul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Bucureştilor, aflat, încă de mai înainte de a ajunge arhiereu, în luptă cu rătăcirile veacului său. Majoritatea cercetătorilor opinează că lucrarea de față a fost scrisă în jurul anilor 425-435, datorită lipsei din ea a argumentelor hristologice abordate de Fericitul Theodorit în vremea dintre Sinoadele III şi IV Ecumenice. „Despre Pronie” este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul şi elocvența Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Stilul, elocvența şi vocabularul autorului sînt acelea ale unui fin cunoscător al literaturii clasice Elline, care vorbeşte intenționat în graiul unor Herodot, Thukydide, Sofokle şi Homer, pentru a aduce pe înțelesul intelectualilor vremii sale, dar mai ales celor păgîni, Adevărul, Calea şi Viața cea veşnică.
În ceea ce priveşte ediția prezentă, ea a fost începută în anul 2001, după un original tipărit la 1828, dar proiectul editării sale a fost suspendat în acel an din cîteva motive, între care unul din ele a fost dat de dificultățile textului Ellin al cărții. În ceea ce priveşte originalul folosit la traducere, bănuiala noastră este că, spre diferență de cele mai multe dintre traducerile sale, făcute mai ales de pe manuscrise greceşti din spațiul răsăritean şi mai puțin de pe cărțile tipărite, Sfîntul Grigorie Dascălul a tradus, de data aceasta, direct din ediția tipărită de J. Sirmond şi J. Garnier, în 1642, respectiv 1684, sau din cea reeditată de J. L. Schulze şi J. A. Noesselt între 1769 şi 1774. Am căutat să păstrăm, pe cît s-a putut, vocabularul original, menționînd ori de cîte ori a fost nevoie, schimbările făcute pentru uşurarea lecturii şi verificînd traducerea sfîntului ierarh al Bucureştilor cu textul din P.G., care îl reproduce pe cel tipărit în secolele XVII şi XVIII.
Lucrarea de față se poate cu uşurință constitui nu doar în tratat apologetic, ci şi într-unul exegetic sau dogmatic sau cosmologic, şi credem cu tărie că au găsit folos în ea nu numai creştinii, ori cei însetați de cunoaştere, dar bolind de necredință, ci şi bătrînii şi tinerii, şi chiar copiii care iubesc adevărul şi cele ascunse ale înțelepciunii dumnezeieşti.
Cu bucuria şi recunoştința de a fi lucrat pe un text sfînt, scris de un autor cu viață sfîntă şi tradus tot de un sfînt, cerem cititorului iertare pentru greşelile pe care mintea cea pămîntească şi mîna cea de țărînă le-a săvîrşit pînă la acest sfîrşit de carte.
Editorii
Preț 9 RON. Pentru comenzi apasati aici.
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.