În ediţia din 1828 a celor 10 cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie, traducătorul acestora, Mitropolitul Grigorie Dascălul (1765-1834), spunea că Fericitul Theodorit s-a născut în Antiohia, unde a şi intrat într-o mănăstire, unde l-a cunoscut pe Sfîntul Ioan Gură de Aur, căruia i s-a făcut următor.

Cartea „Despre Pronie” însumează 10 cuvîntări dedicate celor slabi în credinţă – ereticilor  şi ateilor –, prin care aceştia, citindu-le, să se întoarcă la Biserică, la Viaţă, la Credinţă, la Mîntuire. Acesta bănuim că a fost şi motivul pentru care cartea de faţă a fost tradusă de Sfîntul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Bucureştilor, aflat, încă de mai înainte de a ajunge arhiereu, în luptă cu rătăcirile veacului său. Majoritatea cercetătorilor opinează că lucrarea de faţă a fost scrisă în jurul anilor 425-435, datorită lipsei din ea a argumentelor hristologice abordate de Fericitul Theodorit în vremea dintre Sinoadele III  şi IV Ecumenice. „Despre Pronie” este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul  şi elocvenţa Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Stilul, elocvenţa  şi vocabularul autorului sînt acelea ale unui fin cunoscător al literaturii clasice Elline, care vorbeşte intenţionat în graiul unor Herodot, Thukydide, Sofokle şi Homer, pentru a aduce pe înţelesul intelectualilor vremii sale, dar mai ales celor păgîni, Adevărul, Calea şi Viaţa cea veşnică.

În ceea ce priveşte ediţia prezentă, ea a fost începută în anul 2001, după un original tipărit la 1828, dar proiectul editării sale a fost suspendat în acel an din cîteva motive, între care unul din ele a fost dat de dificultăţile textului Ellin al cărţii. În ceea ce priveşte originalul folosit la traducere, bănuiala noastră este că, spre diferenţă de cele mai multe dintre traducerile sale, făcute mai ales de pe manuscrise greceşti din spaţiul răsăritean  şi mai puţin de pe cărţile tipărite, Sfîntul Grigorie Dascălul a tradus, de data aceasta, direct din ediţia tipărită de J. Sirmond  şi J. Garnier, în 1642, respectiv 1684, sau din cea reeditată de J. L. Schulze şi J. A. Noesselt între 1769  şi 1774. Am căutat să păstrăm, pe cît s-a putut, vocabularul original, menţionînd ori de cîte ori a fost nevoie, schimbările făcute pentru uşurarea lecturii  şi verificînd traducerea sfîntului ierarh al Bucureştilor cu textul din P.G., care îl reproduce pe cel tipărit în secolele XVII şi XVIII.
Lucrarea de faţă se poate cu uşurinţă constitui nu doar în tratat apologetic, ci  şi într-unul exegetic sau dogmatic sau cosmologic, şi credem cu tărie că au găsit folos în ea nu numai creştinii, ori cei însetaţi de cunoaştere, dar bolind de necredinţă, ci şi bătrînii şi tinerii,  şi chiar copiii care iubesc adevărul  şi cele ascunse ale înţelepciunii dumnezeieşti.
Cu bucuria  şi recunoştinţa de a fi lucrat pe un text sfînt, scris de un autor cu viaţă sfîntă şi tradus tot de un sfînt, cerem cititorului iertare pentru greşelile pe care mintea cea pămîntească şi mîna cea de ţărînă le-a săvîrşit pînă la acest sfîrşit de carte.

Editorii

Preţ 9 RON. Pentru comenzi apasati aici.