Archive for March, 2010

Parintele JUSTIN PARVU – Despre dezmostenirea Ortodoxiei

Citeste separat

Parinte, am dori sa ne spuneti un cuvant despre modul in care sa putem distinge invataturile bune de invataturile mincinoase in aceste vremuri inselatoare de azi. Au mai fost asa inselari si rataciri?

Cand a intrat in Europa dihonia asta rasariteana, comunismul, terenul era foarte propice pentru introducerea greselilor si ereziilor si ratacirilor. Pentru ca peste Nistru si peste Prut au trecut mereu, val dupa val, vesti despre toata fericirea asta bolsevica. La noi in tara a prins foarte putin, pentru ca noi nu am avut oameni care sa cultive comunismul, care nu au avut orientari spre astfel de lucruri. Noi eram deja orientati spre ce avem de facut, pentru ca imediat dupa primul razboi mondial am avut oameni care au consolidat cultura si viata bisericeasca. Apoi a venit curentul acesta al Occidentului hitlerismul, si din Italia Mussolini, astfel incat s-a format unghiul acesta al mortii: Tokyo-Roma-Berlin, un unghi tot la fel de pagan ca si comunismul. Hitlerismul nu era altceva decat un comunism nationalist in favoarea Germaniei. Noi stim ca Germania avea planul sa se extinda in Balcani cu toata forta lor politica si economica; tanjeau dupa petrolul si graul din Balcani. In aceste momente grele pentru noi de a ne pastra echilibrul a avut un rol important curentul religios, care a inceput prin manastirea Vladimiresti si a continuat cu Rugul Aprins si a avut un efect foarte pozitiv asupra crestinatatii noastre. In pofida tuturor controverselor, inceputul maicii Veronica a fost bun si prin ea s-a dus mai departe o lucrare; e altceva cum a depasit ea ispitele si greutatile de mai tarziu. Apoi a venit vremea lui Petrache Lupu care a fost compromis de Carol al II-lea, si care mai mult a compromis decat sa ajute viata Bisericii. L-a luat Antonescu pe front si asta a derutat mai mult tara, Romania noastra. In timpul acesta la noi in tara s-au facut lucruri frumoase prin organizatiile oamenilor intelectuali si mistici, cum a fost Rugul Aprins care a dat oameni mari, de mare folos vietii bisericesti. Si asa, in fiecare perioada istorica a poporului roman, au fost persoane care sa mentina un echilibru duhovnicesc. Dar de data aceasta a patruns dihonia mondialista, care vine cu inselaciunea unei paci false, in care sa nu mai poti spune adevarul, sa ne faca justificabila tacerea. Preotul din fata altarului nu vorbeste nimic; talmaceste acolo un fragment evanghelic si incolo nimic, la cat ar fi nevoie, cu cate ne confruntam cu greutatile si cu cate necazuri care vin asupra noastra; credinciosului i se explica prea putin cum sa se lupte in lumea de azi si astfel intra in deruta. Tocmai asta este esential in taina duhovniciei, ca omului sa ii spui atunci cand are nevoie, sa raspunzi la nevoile lui, nu numai asa sa dai niste sfaturi reci din carti. Daca ii oferi o limpezire a lucrurilor, atunci poti sa il tii legat de Biserica, dar daca mai mult ii tulburi intelegerea, atunci el se indeparteaza. Oricum la noi, la romani, tacerea este o calitate veche in randul clerului; daca mai vorbesc asa sporadic, pe ici colo. Mai sunt vreo doi trei preoti care vorbesc azi un parinte Mihai de la Bucuresti, unul de la Vatra Dornei si in rest mai putin tot Arhanghelul Mihail vad ca ii ocroteste; eu ma rog pentru acestia sa le dea Dumnezeu puterea ca pana la sfarsit sa se mentina pe pozitia aceasta marturisitoare, ca nu e usor. Daca inainte era ateismul comunist, sa nu credem ca acum nu mai este acelasi ateism; ateismul acum este manifestat prin frica de a nu marturisi, prin tacere. Acum acest curent te invata o falsa iubire si prin asta ei urmaresc nu numai sa te dezmosteneasca de ortodoxie, dar sa schimbe si structura Ortodoxiei. Asta urmaresc ei acum sa schimbe structura Ortodoxiei, si structura firii umane. Ortodoxia inseamna traire, inseamna viata, inseamna lucrare practica. Dar acum incearca sa te dezmosteneasca, sa iti schimbe radacina, un fel de mutatie genetica, ca tot e la moda vad. Astfel incat in mintile unora vor reusi sa dea o alta intorsatura bazelor crestinismului si le va perverti si trairea, astfel incat vor simti sub spectrul inselarii, si tot asa, prin iubire, prin dragoste, prin bunatate. Noi trebuie sa fim cu urechile ciulite acum si sa nu primim usor orice invatatura, trebuie sa vedem de unde vine acea invatatura si incotro bate, de la cine si din ce imprejurari vine. In curand nu vom mai avea la cine sa ne spovedim, foarte putini preoti daca vom gasi si comunicarea va fi anevoioasa. Dragostea care nu e in adevar deruteaza sufletul si nu este rodnica si oricum, deocamdata se mai vede ca nu este in adevar, pentru ca clericul nostru de azi una spune la Petru Voda, una spune la Putna, una spune la Secu si tot asa. Dar acesta este si copul lor, de altfel, ca sa ne deruteze, sa nu mai stim ce sa credem; ei vor sa introduca aceasta stare de neincredere.

Si tinerii de azi care fac ascultare de astfel de duhovnici si nu au simtul discernerii ascutit cum sa procedeze?

De jumatate de an incoace eu am remarcat o sporire a credintei in randul tineretului. Sa stii ca imi place tineretul nostru. In ultima vreme am de-a face cu mai mult tineret. Si nu numai ca se indreapta spre Biserica si alearga la Dumnezeu, dar sunt mai vii decat cei invarsta. Acum hai ca vin pentru bacalaureat, pentru admitere sau pentru alt examen in viata, dar totusi nu se duc in alta parte sa ceara ajutor, tot la biserica alearga; asta e prima lor scapare. Si Dumnezeu, vazand credinta lor, ii ajuta, ii calauzeste, le da indrumare si in felul acesta se infiripeaza viata crestin ortodoxa. Cred ca tineretul va distinge, mai greu e cu cei de la teologie, ca acolo sunt indoctrinati.

Si cum sa te feresti de invataturile strambe din Biserica si din societate?

Pai trebuie sa le curatim pe cat e posibil, sa le putem prezenta cat mai clare, dar fara prea multa rautate. Adica sa atragem atentia asupra ratacirilor unora sau altora dar fara sa invinuiesti; sa nu arati cu degetul. Asa trebuie sa marturisim: indreptand degetul spre noi, nu spre celalalt. Pentru ca, sa stiti, nu suntem fara de vina. Cu totii raspundem pentru ratacirile din Biserica si din societate ori ca nu am actionat la timp, ori ca nu ne-am rugat cu duh de pocainta, cu totii purtam vina caderii celuilalt, chiar daca, intr-un anumit fel, el singur se exclude din Trupul lui Hristos. Atunci cand vom reusi sa intoarcem degetul spre noi, atunci vom reusi sa facem ortodoxie curata si sa curatim invatatura Bisericii de z gura ratacirilor. Deci nu z ic sa taci, caci este ateism, dar vezi in ce duh marturisesti, caci daca nu stii sa intorci degetul spre tine, te pozitionezi tot in afara ortodoxiei, care este traire.

Da, de pilda acum sunt multi crestini derutati de ratacirea unui preot foarte bun marturisitor pana de curand, si care mai nou marturiseste ca Sfintele Taine, Sfanta Impartasanie, trebuie data cu lingurite separate, pentru fiecare credincios in parte, ca i se pare, chipurile, ca intineaza Tainele si mai poate fi si molipsitor? Continue Reading »

A aparut numarul 10

Citeste separat

Noul numar se bucura si de o schimbare in ceea ce priveste hartia si culorile folosite, textul este mai mare si se spera ca sa fie bine primite aceste schimbari de catre cititorii revistei. Va multumim pentru fidelitatea de pana acum.

DIN SUMAR:

Un model – Parintele Dumitru Staniloae, de Horea Pastina
Despre crestinismul romanesc, de vorba cu parintele Dumitru Staniloae
Despre dezmostenirea Ortodoxiei, interviu cu parintele Justin Parvu
De ce n-ai iubit?, interviu cu parintele Arsenie Papacioc
Iisus Hristos in istoria si in viata omenirii, de Pr. Ilarion V. Felea
Ce nu stim desp re vaccinuri…PATOLOGIA SOCIETATII VACCINATE, de Dr. Mihailescu Gavriil
EFECTELE NEGATIVE ALE ECOGRAFIEI FETALE, de Ioan Vladuca
Intrebari si raspunsuri despre ecumenism, de Ioan Vladuca
Convertirea unui musulman, interviu cu Daniel, musulman, convertit la Ortodoxie
ESENTIALUL LA NUMELE TRANDAFIRULUI AL LUI UMBERTO ECO, de Ioan Ianolide
Prorocia Parintelui Iosif Vatopedinul despre un apropiat razboi
Bioetica tehnologiei informationale, de preot, profesor, dr. Mihai Valica
Monahismul romanesc sub dictatura comunista intre anii 1950-1959 (continuare), de ieromonahul Cosma, m-rea Sihastria
Un martir georgian contemporan,de ieromonahul Andrei (Kurasvili) din Abhazia
Mostenirea – Povestea unui copil, de Vlad-Mihai Diaconescu
Caminul de copii de la man.Petru Voda, material realizat de monahia Fotini
Margarina si aditivii alimentari, de Ioan Vladuca
PARINTELE DUMITRU STANILOAE NU A FOST ECUMENIST, de Ioan Vladuca

Aparitie editoriala – DIALOGURI despre Stiinta si Credinta, de Ioan Vladuca

Citeste separat

Despre folosul duhovnicesc al stiintelor

Alexandru: Am primit cu mare bucurie invitatia ta la dialog. Imi doream sa vorbesc cu cineva despre stiinta si credinta. Precum stii, imi plac foarte mult stiintele exacte, insa nu am discutat niciodata despre folosul duhovnicesc al lor.

Ioan: Sfintii Parinti, cunoscand folosul stiintelor, ingaduiau tinerilor sa se ocupe cu acestea. Sfantul Grigorie Palama spune ca este bine sa te ocupi putin cu studiul limbilor, cu retorica, cu istoria, cu tainele naturii, cu stiinta logicii si cu figurile geometrice. Si aceasta, nu numai pentru a le putea intrebuinta la ceva, ci si pentru ca antreneaza ochiul sufletului pentru a putea discerne lucrurile. Dar a ramane atasat lor tot timpul e rau.[1] Prin aceste cuvinte, Sfantul Grigorie arata atat folosul stiintelor cat si limitele lor. Este folositor sa studiem stiintele, fiindca antreneaza ochiul sufletului pentru a discerne bine lucrurile. Studiul stiintelor este un antrenament intelectual care constituie o buna pregatire pentru studiul duhovnicesc. Dar a ramane atasat stiintelor tot timpul e rau, fiindca stiintele sunt limitate la lumea aceasta. Prin stiinte putem ajunge doar la concluzia ca exista un foarte intelept Creator al acestei lumi. Stiintele nu ne dau posibilitatea sa inaintam mai mult in cunoasterea lui Dumnezeu. De aceea spune ca este rau a ramane atasat lor tot timpul. Aceste cuvinte nu indeamna la parasirea stiintelor, ci la inceperea vietii duhovnicesti. Intre ideea existentei lui Dumnezeu si stiintele cele adevarate nu exista nicio contradictie.

Alexandru: Daca nu este nicio contradictie intre ele, cum se explica faptul ca cei mai mari oameni de stiinta au fost atei?

Ioan: Asa ne spuneau si noua comunistii ca marii savanti au fost atei. Este o minciuna. In realitate, marii savanti au crezut in Dumnezeu. Galileo Galilei, Johannes Kepler, Robert Boyle, Mihail Vasilievici Lomonosov, Blaise Pascal, Gottfried Leibniz, Isaac Newton, Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, James Maxwell, toti acestia credeau cu tarie in Dumnezeu.

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630), unul dintre intemeietorii Astronomiei moderne, spunea: Cred numai si numai in slujirea lui Hristos. Intentionam sa devin teolog, dar vad acum ca prin stradaniile mele Dumnezeu este slavit si in astronomie, intrucat cerurile spun slava lui Dumnezeu.

Fizicianul Isaac Newton (1642-1727), descoperitorul legii gravitatiei universale, minunandu-se de armonia sistemelor ceresti, spunea: Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor si cometelor poate sa apara doar din lucrarea unei Fiinte inteligente si atotputernice.

Fizicianul James Joule (1818-1889), unul dintre intemeietorii Termodinamicii, marturisea: Dupa cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu, urmatorul meu tel este sa cunosc cat pot de mult despre atributele Sale intelepciunea Sa, puterea si bunatatea Sa, asa cum sunt ele aratate de lucrarea mainilor Sale.

Fizicianul William Thomson (Lord Kelvin, 1824-1907) a zis: Pretutindeni in jurul nostru se afla dovezi coplesitoare ale unui proiect divin. Conceptia ateista mi se pare atat de lipsita de sens, incat nici nu o pot exprima in cuvinte.

Medicul Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei, combatand teoria ateista a evolutiei speciilor, a zis: Generalizari nejustificate, rationamente defectuoase iata firul cu care este cusuta doctrina transformarii speciilor. In urma cercetarilor biologice, el a ajuns la urmatoarea concluzie: Viata este efectul a doua cauze imateriale: una, cauza secundara sau sufletul – unica pentru fiecare fiinta vietuitoare; alta, cauza primara, sau Dumnezeu – unica pentru totalitatea fiintelor vietuitoare.

Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri. De aceea Sfantul Grigorie Palama zice: Deci care ar trebui sa fie lucrarea si telul celor ce cauta intelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobandirea adevarului si slavirea Ziditorului? Aceasta este vadit tuturor. Insa cunoasterea filosofilor pagani este departe de amandoua aceste teluri.[2] Adica filosofii pagani nu au fost in stare sa faca trecerea mintala de la zidire la Ziditor. Sa laudam si noi si sa ne minunam contempland aceasta mareata lucrare a lui Dumnezeu: toata zidirea cea vazuta. Inca si inteleptii elinilor o lauda si o admira, cercetand-o. Insa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, in vreme ce ei impotriva slavei Lui. Caci ei slujesc in chip nefericit fapturii, in loc sa-l cinsteasca pe Cel ce a zidit-o.[3]

Alexandru: Acum am inteles. Studiul stiintific sincer si aprofundat al lumii create te conduce la ideea existentei Creatorului.

Ioan: Multi oameni de stiinta au fost atei fiindca nu au cautat cu sinceritate Adevarul. Asa au fost, in tara noastra, profesorii universitari indoctrinati cu pseudo-stiinta sovietica. Ei se considerau oameni de stiinta, insa aveau o atitudine antistiintifica. Nu porneau de la observatie si experiment pentru a ajunge la concluzii, ci porneau de la conceptia materialista, marxist-leninista, si interpretau datele stiintifice in raport cu aceasta conceptie. De exemplu, nu cercetau cu sinceritate organismele vii, pentru a vedea daca exista legatura filogenetica intre ele, ci interpretau aspectele reale prin ipoteza evolutiei. De aceea, ajungeau la concluzii aberante, cum ar fi: La inceput, animalele nu aveau nici ochi nici gura. Din necesitatea de a vedea si de a primi hrana, la cap au aparut ochii si tot aici s-a dezvoltat si gura.

Pentru noi, ca oameni de stiinta, este foarte important ca se poate dovedi stiintific existenta lui Dumnezeu, precum ne spune Sfantul Grigorie Palama, in Epistola intai catre Akindin: Nimeni nu poate infatisa, sau cerceta, sau cugeta ceea ce Dumnezeu este, dar e cu putinta a cerceta si a dovedi ca Dumnezeu exista. Desi Dumnezeu este mai presus de lume, totusi, prin cercetare stiintifica se poate arata ca exista un Creator al universului. Stiinta nu poate sa dea amanunte despre Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este mai presus de lume; El nu poate fi obiect de studiu pentru stiinta. Dar prin cercetare stiintifica riguroasa se poate dovedi existenta Creatorului.

Ioan Vladuca


[1] Cf. Dumitru Staniloae, Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, p. 30.
[2] Sfantul Grigorie Palama, Intaia Triada, Cartea Intai, in Viata si nevointele celui intre Sfinti Parintelui nostru Grigorie Palama Arhiepiscopul Thessalonicului, Ed. Egumenita, p. 63.
[3] Sfantul Ierarh Grigorie Palama, Omilia despre lumina necreata, in Omilii, vol. II, Ed. Anastasia, 2004, p. 179.

CUPRINS
DIALOG I – Despre folosul duhovnicesc al stiintelor
DIALOG II – Logica, Matematica si Fizica
Despre rigurozitate, Despre materie, Despre falsul principiu al tertului inclus, Despre proprietatile fizice ale apei, Despre atmosfera
DIALOG III – Chimia
Despre legile chimiei, Despre reactiile catalitice, Despre starea coloidala, Despre coroziune, Despre grupele principale din sistemul periodic, Despre grupele secundare din sistemul periodic, Despre apa, Despre chimia organica, Despre savantii din domeniul chimiei
DIALOG IV – Biologia
Despre evolutionism si creationism, Despre erorile evolutionismului, Despre minunile lui Dumnezeu din lumea vegetala
DIALOG V – Anatomia si fiziologia omului
Despre respiratie, Despre inima, Despre analizatorul vizual
DIALOG VI – Psihologia
Despre psihologia ateista
DIALOG VII – Istoria

Despre folosul duhovnicesc al Istoriei, Despre originea apostolica a crestinismului romanesc, Despre continuitatea crestinismului romanesc de la intemeiere pana in secolul al IV-lea, Despre imparatul Iustinian, Despre prigonirea ortodocsilor din Transilvania de catre calvini, Despre Uniatie, Despre secularizarea averilor manastiresti, Despre concordat, Despre prigoana impotriva Bisericii Serbiei (1991-1995)

Puteti comanda cartea prin formularul de aici. Pret: 7 RON, plus taxele postale.

Mir de nard, autentic 100%, la manastirea Petru Voda

Citeste separat

Marturii biblice despre mirul de nard

Deci Iisus, mai inainte de Pasti cu sase zile a venit in Betania, unde era Lazar cel ce fusese mort, pe care l-a inviat din morti. Si i-au facut lui acolo cina, si Marta slujea, iar Lazar era unul din cei ce sedea impreuna cu dansul. Deci Maria luind o litra cu mir de nard de credinta de mult pret, a uns picioarele lui Iisus, si a sters cu parul sau picioarele Lui; iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci zice unul din ucenicii Lui, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care vrea sa-L vinda pe El: Pentru ce acest mir nu s-a vindut cu trei sute de dinari, si sa se fi dat saracilor? Iar aceasta o a zis, nu ca pentru saraci ii era lui grija, ci pentru ca fur era, si punga avea, si purta ce se punea intr-insa. Si a spus Iisus: Lasa-o pe dinsa; spre ziua ingroparii Mele l-a pastrat pe acesta. Ca pe saraci pururea ii aveti cu voi, iar pe Mine nu ma aveti pururea. (Ioann 12:1-8)

Sfintul Theofylact al Bulgariei spune ca Maria din Bethania, sora Marthei si a lui Lazar cel inviat a patra zi din morti, cinstindu-L pe Mintuitorul ca pe Dumnezeu cel adevarat, s-a facut plinitoare aievea a cuvintului Psalmistului care zice: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau, cu untdelemn al bucuriei (Ps. 44:9), caci mirul a fost chip al Duhului Sfint, despre care Prorocul Isaia zice Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns, ca sa binevestesc saracilor (61:1), adica noua, ca sa ne binevesteasca Patimile si Invierea Sa din morti.

Ce este nardul si unde creste el?

Mirul de nard de credinta (????????) este mirul de nard autentic, caci si in vechime, ca si astazi, multi se ocupau cu contrafacerea lui, de aceea rareori era de gasit mir autentic, si acela era foarte scump. Mirul de nard se extrage prin distilarea radacinilor de nard (denumirea stiintifica este Nardostachys Jatamansi), o planta care creste pe coastele Muntilor Himalaya, in special in partile Nepalului, la inaltimea de 3000-5000 de metri altitudine. Recoltarea sa se face primavara, pentru a obtine mirul verde, care este cel mai de calitate. In vechime, mirul de nard era adus de catre caravane pe Drumul Matasii, de la mii de kilometri distanta, si aceasta era pricina pentru care era atit de scump.

Proprietati medicinale ale mirului de nard

Motivul recoltarii si utilizarii sale atit in antichitate cit si astazi sint proprietatile sale cu totul si cu totul deosebite, avind efecte puternice impotriva insomniei, epilepsiei, psoriazisului, acneei, tulburarilor aparatului circulator si ale celui respirator, si chiar tulburarilor mentale, stimulind memoria. Administrarea sa se face prin aromaterapie.

Spunind ca spre ziua ingroparii Mele l-a pastrat pe acesta, Mintuitorul confirma utilizarea mirului de nard impotriva insomniei in antichitate, aratind ca El nu va muri, ci va invia, moartea si ingroparea sa fiind ca un somn profund ce a pregatit invierea Sa cea de a treia zi.

Efectul mirului de nard impotriva posedarii de catre duhuri necurate, numita astazi epilepsie, este iarasi aratat de Evanghelie, care leaga mirosul mirului de tulburarea lui Iuda:

iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci zice unul din ucenicii Lui, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care vrea sa-L vinda pe El: Pentru ce acest mir nu s-a vindut cu trei sute de dinari, si sa se fi dat saracilor?

Argumente

Intrucit de foarte multi ani la mai toate locurile sfinte ale Crestinismului se gasesc de vinzare uleiuri chimicale care au pretentia de a fi mir de nard, parintii de la pangar au hotarit, cu binecuvintarea Parintelui Arhimandrit Justin Parvu, sa aduca la Manastire Petru Voda mir de nard autentic, direct de la producatori.

Mirul de nard NU este unul si acelasi lucru cu Sfintul si Marele Mir, folosit in Biserica Ortodoxa doar pentru Taina Sfintului Botez, fiind tinut in Sfintele Altare pe Sfinta Masa.

Puteti gasi acest mir la pangarul manastirii Petru Voda sau puteti comanda la adresa: Manastirea Petru Voda (pentru pangar), comuna Poiana Teiului, cod 617346, judetul Neamt sau pe email la manastirea@petruvoda.ro. Pretul unei sticlute de esenta de mir de nard este de 20 RON, plus taxele postale.