UCENICA SF. PORFIRIE DESPRE SF. PORFIRIE | MAICA XENI

Sf. Porfirie și ascultarea cu bucurie

Binecuvântați, maica stareță! Știm că l-ați cunoscut pe Sf. Porfirie Kavsocalivitul, ca una ce i-ați fost ucenică. Ați putea să ne împărtășiți câte ceva din experiențele trăite alături de sfinția sa? Care credeți că ar fi mesajul Sfântului pentru cei ce caută să se mântuiască în zilele noastre?

Cred, din experiența mea dar și din câte am auzit despre Sfântul Porfirie, că ceea ce l-a ajutat cel mai mult să dobândească atât de mult har de la Dumnezeu a fost ascultarea făcută cu bucurie.

S-a dus din fragedă copilărie în Sf. Munte, având multă dragoste pentru Hristos. Avea curăția minții și a inimii, avea puritate. Așa cum era atunci când s-a dus în Athos, la 13 ani, așa a și murit. A intrat în ascultarea monahală cu dragoste și dispoziție jertfelnică, dar ceea ce i-a dat putere cel mai mult, a fost faptul că făcea ascultarea cu bucurie. Nu s-a dus să caute ceva care să-l odihnească pe el, personal. Era un copil de 13 ani, iar bătrânii pe care îi slujea aveau peste 80 de ani. Diferența de vârstă era foarte mare.

Sf. Porfirie nu căuta să fie înțeles ci să înțeleagă

Prin urmare, părintele nu a căutat oameni cu care să se potrivească în vreun fel, nu a căutat să fie înțeles… Cine să-l înțeleagă, cu o asemenea diferență de vârstă între ei? El s-a  dus să-i slujească pe cei doi părinți bătrâni cu o încredere desăvârșită. Nu a îngăduit niciodată minții sale să primească gânduri negative. Era neșcolit.

La început, citea pe silabe. Împlinea cu bucurie orice poruncă primea de la bătrânii lui, fără să se împotrivească înlăuntrul lui… Fără să zică: „M-ați amețit cu totul! Unul îmi spune ceva, celălalt îmi spune altceva!”… Deși acest lucru se întâmpla mereu.

Pentru lumea scolastică în care trăim, această atitudine contradictorie a bătrânilor lui, ar fi o adevărată pricină de sminteală și de mâniere. Omul, în mod obișnuit, are tendința să judece lucrurile, în mod raționalist. Sf. Porfirie, însă, avea atâta dorință să-i odihnească pe bătrânii lui, încât cuvântul „eu” nu încăpea în mintea lui.

Nu avea timp de sporovăială

Dacă avea puțin timp liber nu stătea fără ocupație. Lua o carte și citea, urmărind cu degetul. Prin darul Duhului Sfânt a reușit nu doar să citească bine, ci mai ales, să pătrundă noima cuvintelor. Nu citea grăbit ca să termine mai repede. Citea câte puțin și toată ziua cugeta la cele citite. În acest fel, dădea mereu minții sale hrană duhovnicească curată și nu lăsa loc gândurilor stricătoare de suflet. Aceasta se întâmpla în fiecare zi.

Odată cu începerea slujirii sale mănăstirești, avea și „hrana” pe care mintea o prelucra toată ziua, fie că era din Scriptură, sau din tâlcuirile Părinților. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și curăță sufletul, de aceea a ajuns să i se lumineze mintea atât de repede.

Nu avea niciodată timp de sporovăială, cleveteli sau judecăți. Îi plăcea mult să cugete și la textele imnografice din cărțile de slujbă. Lua Octoihul, citea câte un irmos și își desfăta mintea, uimit de cele citite.

Să ne gândim că părintele era neștiutor de carte! Nu știa bine nici neogreaca, în timp ce textele liturgice pe care le citea, erau scrise în limba greacă veche. Cum putea să le înțeleagă, să pătrundă în adâncimea lor și să scoată înțelesuri pe care nici profesorii de teologie nu puteau? Recomanda adesea și credincioșilor care îl vizitau să facă același lucru…

(Aflați mai multe mărturii și minunea pe care Sf. Porfirie a săvârșit-o cu maica Xeni, în ultimul Număr al Revistei Atitudini)