RUGĂCIUNEA PENTRU CELĂLALT NE DĂ PUTERE | PR. SILUAN

Unitatea minții și a inimii

În mănăstirea noastră, mare parte din timp, ne rugăm unii pentru alții, nominal. Fiecare dintre frați spune același lucru: „Când mă rog pentru ceilalți, pentru sinodie, pentru frați, simt o căldură în inimă pentru toți”.

În mănăstire, se cere să avem unitatea minții și unitatea inimii. Acesta este lucrul care, de fapt, păstrează harul în inimile noastre. Desigur, avem nevoie de rugăciune, dar rugăciunea trebuie să devine modul nostru de viață. De la spălatul vaselor până la spălatul podelelor, Hristos este totul, dar trebuie să ne obișnuim să cultivăm acest lucru: „Acesta este Hristos! Acesta este Hristos!”.

Fiecare își are lupta lui

Deci, suntem aici ca să ne ajutăm unii pe alții. Toți ne luptăm cu aceleași ispite. În primul rând, cu frica de moarte. Hristos a biruit moartea prin propria moarte, dar trebuie să vedem dacă Hristos a cucerit moartea și din mine. Și sunt cu adevărat mort acestei lumi? Trebuie să cultivăm această conștiință, că vom trăi după moarte.

Ne luptăm cu aceste patimi. Este un filosof care zice: „Fii înțelegător! Fiecare își are lupta lui”. Știm că fiecare din această încăpere se luptă cu o patimă sau alta. Nu contează ce patima este, cât timp ne luptăm cu ele. Haideți să arătăm îngăduință una față de cealaltă și să ne rugăm unii pentru alții! Mai ales că Hristos a spus să ne rugăm pentru vrăjmași. Dușmanii noștri nu sunt Hitler, Stalin sau Ceaușescu! Dușmanii sunt cei cu care trăim împreună, pentru că este ușor să iubești oameni cu care nu trăiești împreună.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 89)