PR. JUSTIN PÂRVU: DORUL DUPĂ ROMÂNIA FRUMOASĂ

Destinul neamului nostru

Destinul neamului nostru e legat de munții Rarăului, de Transilvania, de Basarabia, de Moldova, de osteneala domnitorilor noștri, a Bisericii, a călugărilor, a creștinilor din toate vremurile. Basarabia a fost râvnită de masa slavă, Ardealul a fost râvnit de Ungaria și de toți vecinii noștri „prieteni” dintotdeauna. Pentru că suntem, am fost și rămânem o țară ortodoxă, născută din viața Sf. Ap. Andrei și dusă mai departe până în zilele noastre de cuvioșii părinți.

Unde mai este el fiul lui Decebal? Unde mai este structura aceasta măreață a lui Traian? Te uiți la un muncitor de-al nostru, cum trăiește amărât cu șapca asta de proletar, mânat dintr-o viață în alta, dintr-o sărăcie în alta. Nu mai are nici credință, nici speranță, nu mai are nici istorie, nu mai are nimic din structura din moși-strămoși.

Dragostea românului de altădată

Ce ne rămâne de făcut nouă astăzi pentru toată această destrămare a noastră? Să ne întoarcem din nou la duhul marilor nevoitori ai credinței noastre, să ne întoarcem la rugăciunea noastră, la unitatea de altădată, să ne întoarcem la modestia și la sărăcia de altădată. Era foarte multă bogăție la ceas de sărăcie. Românul trăia în liniște și avea rugăciunea lui, postul, biserica lui. Era stăpân pe această moșie de pământ pe care el o lucra cu sudoare și nevoință. De la mamă, de la bătrâna care torcea cu furca lână, își făcea și o haină, și o îmbrăcăminte sănătoasă care rezista la toate anotimpurile. Nu era atâta boală, atâta suferință trupească, pentru că toate acestea erau făcute cu dragoste.

Cunoașteți bine modelul acela frumos al bucovinenilor, cu bundițele acelea făcute cu motive extraordinar de frumoase. Acolo, nu era făcută numai o cusătură ca să treacă timpul. Era dragostea mamei, dragostea surorii pentru frate, de a-l face cât mai pregătit pentru ziua Învierii, pentru ziua Nașterii, a Înălțării Domnului. Era o trăire permanentă în această artă a țăranului nostru. Era sufletul și viața lui.

(Cuvântul integral îl puteți citi în ultimul număr al Revistei Atitudini)