DOAR NECREDINCIOȘII MOR | MONAHUL ATANASIE

Din Epistolele Părintelui Atanasie Ștefănescu

Marcela,

Îți scriu din Clinica O.R.L. Iași. Povestea mea veche cu urechile. Poate că ai să zici: „De când te știu ești într-o ureche”. Nu, nu. Sunt chiar în amândouă, amândouă afectate. Nu este vorba de banalul cerumen; e ceva mai grav. Așa cum am mai spus, Dr. Popescu e un doctor mare. Diagnosticul pus de el e confirmat în Clinica O.R.L.: tensiune intracraniană, sindrom Menier care afectează urechile. Și peste toate, vârsta care este un factor de risc pentru toți.

Nu țin neapărat să trăiesc. Dar cei de la mănăstire, nu vor să mă lase să mor.

Scriu acum despre longevitatea concentraționară. Printre cele două sute de titluri de carte cu subiecte din viața de închisoare nimeni n-a scris despre L. C. Scriu eu. Pr. Justin are 88 și șase luni, eu 88 de ani, Gh. Grecu 93, Preot Grebenea 101 ani, Pr. Adrian Făgețeanu 93, Preot Calciu și alți zeci, toți peste 85 de ani. Cred că știu peste treizeci vii și decedați care au longevitate. Atâția câți știu eu. Eu încerc să descriu personagiile, condițiile prin care au trecut și explicația fenomenului. Starea de spirit este definitorie în existența noastră. Dacă o avem, dominăm totul: și boală și muncă și examen și luptă, tot. Prin starea de spirit înțelegând starea sufletească.

Iubirea nu ne lasă să murim

Măi, Marcela, eu am o experiență de viață bogată; poate cât pentru trei vieți de om. Dar aici, la mănăstire, am descoperit valori mai mari net superioare celor de la închisoare. Cât aș vrea să-ți fac cunoscute aceste valori! Înregistrez pe casete câtimi, fragmente, care omologate pot da un tot. Dacă ai ști, Marcela, în ce ocean de iubire mă scald! Poate că eram mort de mult, dar iubirea celor din jur nu mă lasă. De fapt mor numai cei care nu cred în Dumnezeu, ceilalți adorm numai. Despre adormire a vorbit Hristos când a înviat pe fiica lui Iair, tot despre adormire când a înviat pe fiul văduvei din Nain, tot despre adormire când a înviat pe Lazăr.

Dacă în științele exacte există legi și axiome, în credința  noastră creștin-ortodoxă există taine și minuni. Este minune cum S-a născut Hristos dintr-o fecioară, este taină adâncă și de nepătruns cum de S-a lăsat răstignit, este minune cum a înviat și tot minune este cum S-a înălțat la cer. Și tot taină adâncă și de nepătruns este plecarea noastră din viață. Între „aici” și „dincolo” este o taină pe care n-o putem penetra. Nici Sf. Ap. Pavel care a fost răpit până la al treilea cer, n-a putut spune ce-a văzut acolo.

Taine și minuni

Taina și minunea sunt fenomene situate mult deasupra noastră. Nu le putem prinde, nu le putem explica. Dacă ar putea fi explicate, nici taina n-ar mai fi taină și nici minunea n-ar mai fi minune.

Taina și minunea o accepți sau n-o accepți. Și noi, cei care credem în Dumnezeu, le acceptăm; iar cei ce nu cred, nu acceptă nici una, nici alta, spre nefericirea lor.

Când am încercat să te contactez la telefon, n-am reușit. Era un aparat mai puțin performant. Ca să vorbesc trebuie să mă sui pe dealuri. O doamnă generoasă mi-a promis unul performant de ultimă generație. Când îl primesc te contactez mai des, dacă ești de acord.

(Material publicat în Revista Atitudini Nr. 59)