CUM SF. HARALAMBIE ÎI REDĂ PĂRINTELUI JUSTIN SĂNĂTATEA

Întoarcerea din închisoare

Cu sănătatea zdrobită, dar cu sufletul viguros, se întoarce în satul natal, unde are marea bucurie de a vedea că locurile şi oamenii de aici rămăseseră nealterați de arşița ateismului. Întâmpină însă o mare întristare. „Mama era grav bolnavă de pelagră şi nu a putut nicicum să o conving că s-a întors acasă, că fiul ei cel mai iubit trăieşte”. Rugăciunile mamei pentru fiul ei, nenumăratele parastase făcute de mama, care credea că fiul ei nu mai trăieşte, l-au întărit mult pe Părintele în închisoare, dar acum nu mai avea cui să-i mulțumească.

A aşteptat ca mama să se stingă din viața aceasta pământească şi abia apoi s-a întors în mănăstire, adică după un an jumătate. În acest timp Părintele a încercat să se angajeze undeva, dar nu reuşea nicidecum datorită legitimației de deținut. În cele din urmă reuşeşte să se angajeze ca muncitor în construcția şoselei din această zonă.

Părintele Justin se îmbolnăvește grav

Muncind din greu, istovit de puteri, Părintele se îmbolnăveşte încât abia mai putea urca o scară. Mama îi murise, dar se întâmplă o minune prin care această demnă mamă îşi arată recunoştința şi dragostea către fiul ei, stingând astfel amărăciunea Părintelui.

Era în noaptea Sf. Mucenic Haralambie, ziua de naştere a Părintelui Justin. În acea noapte Părintele priveghează în cinstea Sf. Haralambie împreună cu celelalte rude care mai erau în viață. Cu multă evlavie îşi aminteşte Părintele de acel moment în care citea acatistul înaintea icoanei Sf. Haralambie şi cum a simțit prezența Sfântului, care nu a întârziat să-l ajute.

Minunea Sfântului Haralambie

Astfel că abia ațipind, o vede pe mama cum îl binecuvintează pe cap, după care Părintele se trezeşte şi uimit, se vede sănătos şi plin de puteri noi, tămăduindu-i-se orice boală căpătată de pe urma închisorii.

Îi mulțumeşte Sfântului Haralambie şi mamei şi porneşte din nou spre mănăstire.

(Extras din cartea „Parintele Justin Parvu si bogatia unei vieti daruita lui Hristos”; mărturie relatată și în „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. III)