,,TINERE, ȚIE-ȚI SPUN, SCOALĂ-TE!ˮ | GALINA RĂDULEANU

Tinere, scoală-te! Un motto valabil și azi

Care a fost cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră?

Toate. Am fost foarte legată de Lugoj, foarte legată de oraș. Patru ani de zile am trăit și am avut clipe de mare elevație. De acolo, au și început pornirile mele anticomuniste. Și citind, să știți, niște cărți care au fost scrise de episcopul Ioan Suciu, Tinerețe și eroism, cărțile respective m-au influențat foarte tare. Motto-ul de la tinerețe și acum îl țin minte: ,,Tinere, ție-ți spun, scoală-te!ˮ. Acest motto este atât de valabil și azi, adică oricând.

Dacă vă gândiți un pic și la ceea ce depășește familia noastră, la noțiunea de țară, de viitor, de sat, cred după părerea mea că noi o să trăim o epocă în care nu vom putea să ne adunăm, ci trăirea noastră va fi ca a primilor creștini, de unul singur. Și când ne vom întâlni, vom desena un pește pe jos ca să ne recunoaștem, dar nu vom putea face ceva unitar și comun, pentru că vom fi distruși.

Existența interioară și Inteligința artificială

Inteligența aceasta artificială, încă nu ne poate citi gândurile. Și fiecare în gândul nostru putem să ne trăim existența interioară. Nimeni nu poate să ne schimbe! Putem să evoluăm pe această linie, pentru că cunoaștem linia și ne putem înțelege, vorba aceea, chiar și din priviri. Adică, există o comunicare fără cuvinte. Așa ar trebui. Și acum există oameni cu care poți să comunici fără să schimbi un cuvânt. Știi că simte la fel și te ridică această trăire a acelui om. Cel mai important lucru este trăirea.

Dacă îmi ajută Dumnezeu și-mi dă zile în care să scriu – până acum m-am ocupat de țară – pentru că, acum toată lumea vorbește de globalizare, ei bine, am să scriu și o carte, O călătorie în jurul globului nostru.

Un simplu manechin supus?

În închisoare, am avut revelația acelui cuvânt: ,,Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru vostru”, lucru de care nu ne preocupăm, poate nu ne dăm seama. Și poate, nu realizăm mai ales „progresul” care se instalează, care are ca scop desființarea creației. În primul rând, mă refer la desființarea omului interior, pentru că omul este cel care este înlăuntru, nu cel care este în afară. Și tot ceea ce se face, se face ca să ne golească, să devenim un simplu manechin foarte supus și foarte ascultător.

Această golire este evidentă mai ales la tineret. Nu o să mai vedeți un om într-un vehicul, citind o carte. Toată lumea este în virtual, toată lumea este pe ecran. Nimeni nu mai comunică suflet către suflet, ci numai prin internet. Noi nu mai avem suflet. Ajungem să fim niște roboți. Asta se urmărește, aceasta este ținta numărul unu. Întrucât ținta numărul unu nu reușește totuși să ajungă cât de repede la desființare, se pare că mai sunt niște oaze, mici insule care sunt conștiente…

(Extras din ultimul Număr al Revistei Atitudini Nr. 88)

Foto credit: Ana Maria Ioras