CUM I S-A ARĂTAT DOMNUL IISUS LUI DIMITRIE BEJAN ÎN TEMNIȚĂ

Somnul adânc și vederea lui Iisus

Târziu, când, unul după altul, oamenii au adormit, cu surâsul dulcei copilării pe față, am îngenunchiat între paturi și m-am prosternat la picioarele pruncului, culcat în ieslea Betleemului. Apoi am adormit. Și-n somn L-am văzut pe Iisus.

Se făcea că oblonul s-a ridicat. Pe boltă, aplecată spre apus, luna – galbenă – cobora spre asfințit. O tăcere adâncă, cum se lasă adâncile tăceri peste pustiurile cu nisipuri. Vedeam și nu mi se părea că e ceea ce se arăta. Aiuram; vedeam cum trece prin triplele zăbrele Iisus.

Aproape de patul meu se oprește. Plutește într-o lumină alb-violetă, ireală. Deschid ochii mari, mă închin. Pe fruntea lui Iisus, cunună de măceșe și picături de sânge, vii. În mână și în picioare, semnele cuielor. Din coastă, prin haina aurie, picură picături pentru mântuire.

„Iată-mă! Tu m-ai chemat!”

-„Iată-mă! Tu m-ai chemat!”.

-„Doamne, iartă-mă!”.

-„Întru răbdarea voastră, veți dobândi sufletele voastre”.

-„Până când, Doamne, până când ne vei lepăda? Oare până la capătul anilor?”.

-„Până la al treilea seceriș. Anii și zilele care sunt în știința lui Dumnezeu rămân nedescoperite vouă. Dar Eu v-am arătat semnele ce vor premerge. Pentru ce sunteți zăbavnici la inimă? Voi Mă răstigniți în fiecare zi cu păcatele voastre. Și Eu ridic mereu Golgota. Pentru voi! Iar de vi s-au trimis încercări și pedepse, pentru ce vă răzvrătiți? Oare păcatele nu trebuiesc plătite? Oare omul nu se lămurește prin foc?”.

-„Doamne, Tu ne-ai învățat ca să avem o atitudine smerită în fața Ta. Și o atitudine dreaptă față de oameni”… „

-Acesta-i începutul mântuirii: să te recunoști păcătos. Pe urmă ia-ți crucea – accepți suferința – și urcă Golgota, mergând pe urmele Mele”…

-„Doamne, avem noi parte de înviere?”.

-„Golgota-i poarta cerului”.

-„Altfel nu se poate?”.

-„După al treilea seceriș. Când se vor liniști mările. Atunci se va putea astfel”.

-„Doamne, demonii pustiirii s-au ridicat pe scaunul Celui Preaînalt. Și popoarele, însemnate cu semnul fiarei i se închină”.

-„Tu, om de lut ce ești, încă n-ai înțeles?”.

-„N-am înțeles, Doamne!”.

-„Paharul mâniei lui Dumnezeu s-a umplut. Picătura care cade acum va arde pământul. La cel de-al treilea seceriș!”.

-„Doamne, ajută-mă!”.

-„Vino, după Mine!”.

Mântuitorul mi-a spus că vine al treilea seceriș

Mâna Domnului a trecut mângâietor peste fruntea mea. Zâmbetul lui Iisus a înflorit pe veșteda mea față. Aerian, plutind pe scări de fum, Mântuitorul a trecut dincolo de ziduri, urcând nevăzutele trepte, până la tronul măririi Sale. Corul luminaților îngeri psalmodiază diafan: „El va aduce pe pământ pacea și bună învoire între popoare!”.
Apoi somnul a mers pe făgașul lui obișnuit. Când la ora dimineții m-am ridicat din pat, după minutele de rugăciune, cineva m-a întrebat: „Cu cine vorbeai astă-noapte, părinte?”. „Cu Mântuitorul Hristos!”. Pe buzele tuturor stăruiau întrebări: „Da, Mântuitorul mi-a spus că vine al treilea seceriș. După aceea se vor liniști mările”.

(Extras din Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, Ed. Ileana, publicat și în Revista Atitudini Nr. 53)