Sf. Ioan Botezătorul – Propovăduitor al smereniei
Ioan a venit nu pentru altceva decât pentru a-i face pe iudei să se gândească la păcatele lor. Acest lucru îl arată și chipul acestui botez, fiind botez de pocăință și de mărturisire. Același lucru îl arată și predica lui. Nu spune altceva decât: „Faceți roade vrednice de pocăință”. Pentru că nerecunoașterea propriilor lor păcate, așa cum o arată și Pavel, i-a făcut pe iudei să se depărteze de Hristos. Dar recunoașterea păcatelor le-a născut dorința de a căuta pe Răscumpărător și de a dori iertarea păcatelor.
Acest lucru a venit să-l pregătească Ioan. Să-i convingă să se pocăiască! Nu ca să fie pedepsiți, ci, ajungând mai smeriți prin pocăință și osândindu-se pe ei înșiși, să alerge să ia iertare de păcate… Că dacă nu și-ar fi recunoscut păcatele, n-ar fi cerul nici harul. Și, necerându-l, n-ar fi dobândit iertare. Deci Ioan, prin botezul lui, deschide cale celuilalt botez.
Răbdarea Sfântului Ioan
Minunat și neobișnuit lucru era să vezi atâta răbdare într-un trup omenesc! Asta îi atrăgea mai cu seamă pe iudei, văzând în el pe marele Ilie, că prin cele ce vedeau atunci își aduceau aminte de fericitul prooroc. Dar, mai bine spus, Ioan îi uimea și mai mult. Ilie locuia și în orașe, și în case; Ioan, însă, din copilărie a trăit numai în pustie.
Ioan n-a arat nici pământ, n-a tăiat nici brazdă, n-a mâncat nici pâinea în sudoarea feței, ci masa îi era improvizată, îmbrăcămintea mai simplă decât masa, iar locuința mai ușor de găsit decât îmbrăcămintea. N-avea nevoie de acoperiș, de pat, de masă, de nimic din toate acestea, ci arăta în trupul lui viață îngerească. De aceea și haina lui era de păr și cingătoare, trăind în pustie!
Ioan Botezătorul (necăzând în extreme ca filosofii greci) locuia în pustie ca în cer, arătând prin viața lui mare filosofie… filosof al unei filosofii vrednice de ceruri…
Vrednic de minune era să vezi că un om are o atât de mare putere, că folosește atâta îndrăznire, că mustră pe toți ca pe niște copii și că are un chip din care strălucea mult har!
Să-l imităm și noi pe Ioan.. părăsind desfătările și beția. Că nu-i, nu-i cu putință să te și pocăiești și să te și desfătezi.
(Selecții din Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a treia, PSB)
👍