Trei afundări
În Sfânta Scriptură se spune că botezul trebuie făcut prin afundare fără a se menţiona undeva numărul afundărilor. Conform învăţăturilor Sfinţilor Apostoli, botezul creştin se săvârşeşte prin afundarea de trei ori în apă a celui ce se botează: „Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele trei afundături ale unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească… Pentru că nu a zis Domnul: întru moartea Mea vă botezaţi, ci mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (canonul 50, Sin. Apostolic.), iar după cum e rânduit prin canonul 47 al aceluiaşi Sinod, botezul „nu e voie a se repeta”.
Cufundare, nu turnare!
Cufundarea nu poate fi înlocuită prin turnare, cum fac catolicii, sau prin stropire cum fac unele secte protestante. Însuşi cuvântul „Botez” ne arată aceasta (cuvântul „botez” provine din verbul grecesc a „afunda”).
Singurele excepţii când botezul e voie să se facă prin turnare sau stropire sunt atunci când cineva nebotezat este grav bolnav sau pe moarte şi nu e apă suficientă. În asemenea cazuri excepţionale este admis să se facă şi azi botezul pentru ca nu cumva respectivul să moară nebotezat.
Cei care săvârşesc botezul sunt episcopii şi preoţii canonic hirotoniţi, căci lor le-a încredinţat Mântuitorul administrarea Sfintelor Taine. În caz de nevoie poate boteza şi diaconul după exemplul diaconului Filip din Faptele Apostolilor şi chiar laicii (can. 44 şi 45 Sfântul Nichifor Mărturisitorul). Aceasta se permite datorită faptului că această Taină este o condiţie necesară mântuirii. Astfel spune Sfânta Scriptură: „Cel ce va crede se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mc. 16,16).
„Se botează” iar nu „Eu botez”
La afundarea de trei ori în apă a celui ce se botează, se rostesc cuvintele: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin şi al Fiului, Amin şi al Sfântului Duh, Amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor amin”. Romano-catolicii au schimbat primele cuvinte ale formulei de botez. Ei zic: „Eu botez” în loc de „Se botează…”. ceea ce ar însemna că săvârşitorul este om, iar nu Mântuitorul, pierzându-se astfel caracterul de Taină.
În ce priveşte botezul săvârşit de protestanţi menţionăm că acesta nu e valid deoarece e în contradicţie cu ce spun Sfinţii Apostoli la Sinodul de la Ierusalim (despre care pastorii protestanţi evită să spună enoriaşilor lor). Tocmai de aceea, în molitfelnicele vechi găsim rânduiala de botez a celor ce nu s-au botezat corect. Protestanţii trebuiesc rebotezaţi din două motive: o dată pentru că botezul lor nu e valid şi a doua oară pentru că sunt căzuţi în erezie, credinţa lor mărturisită la botez nu e validă.
Copiii nebotezați
Sfinţii Părinţi de la Sinodul din Cartagina, anul 419 îi anatemizează pe cei ce opresc botezul copiilor (can 110). Nu pot fi botezaţi copiii avortaţi şi cei ce au murit fără a li se fi administrat, încă din timpul vieţii, această Sfântă Taină. Unii dintre creştinii mai puţini cunoscători, fiind sfătuiţi de „babe” sau de alţi necunoscători pun uneori pe pomelnice la slujbele Bisericii copiii avortaţi (ex. Ion, Ioana); nu este voie deoarece aceasta e erezie.
Nicăieri în Sfânta Scriptură nu se interzice botezul pruncilor. Când Avraam, în vârstă de 99 de ani a fost tăiat împrejur, tot atunci a fost tăiat împrejur şi fiul său în vârstă de 13 ani şi de atunci toţi pruncii de parte bărbătească ce împlineau opt zile. Sfântul Apostol Pavel a botezat pe Lidia şi toată casa ei (Fap. 16,15), pe temnicer şi toţi ai lui (Fap. 16,31-33), pe Stefana şi toată casa sa (ICor. 1,16). Aceşti oameni când s-au botezat cu toată casa lor (adică cu toată familia) şi-au botezat şi copiii.
Ţinând seamă de cele prezentate mai sus, Biserica a săvârşit botezul copiilor încă din primele veacuri ale existenţei creştinismului. Nenumărate mărturii despre botezul pruncilor mai avem în scrierile istorice.
Exemplificări din Sf. Scriptură
Astfel, Sf. Irineu (+202 d.Hr.) spune: „Iisus a venit să mântuiască prin Sine pe toţi, adică pe cei ce renasc printr-Însul pentru Dumnezeu: pe prunci, pe copii, pe tineri şi pe bătrâni” (Contra erez. II. c. 22 n. 4). Origen (+254) spune că „Biserica a primit de la apostoli tradiţia de a împărtăşi botezul pruncilor” (Cartea a V-a, la Rom. 9), Fericitul Augustin (+430): „botezul pruncilor l-a avut Biserica totdeauna, l-a păstrat totdeauna; ea l-a primit din credinţa înaintaşilor, ea îl păzeşte constant, până la sfârşit” (Cuv. 176 de verbis apostol. n. 2) etc.
Tot în mărturiile istorice, în viaţa Sfântului Porfirie episcopul Gazei (sec IV), este menţionat ca s-au botezat dintre evreii din cetate mai multe persoane, dintre care şi 14 copii.
(Fragment extras din Revista Atitudini Nr. 23)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.