10 ANI LÂNGĂ PR. SORIN PAUL GRECU

Să ascultăm o mărturie emoționantă a ucenicului Părintelui Sorin Paul Grecu, mărturisitorul împotriva neocomunismului, părintele jertfelniciei, iubit de toți românii din Anglia. Părintele Sorin Grecu a rămas în memoria poporului român nu doar prin curajul dărâmării statuii lui Lenin, dar mai ales prin dragostea sa nețărmurită față de libertatea românilor de pretutindeni. 10 ANI LÂNGĂ PR. SORIN PAUL GRECU

 Pr. Sorin Paul Grecu | In memoriam

De mic, am fost fascinat de basmele românești, mai ales de cele ale lui Petre Ispirescu. În copilărie, le-am citit şi recitit în nopţile în care nu aveam somn. În naivitatea mea de copil, credeam cu toată inima că acel gen de eroi se mai pot naşte, încă.

Crescând, aria cuvântului erou s-a lărgit şi am aflat că neamul nostru românesc era plin de astfel de eroi, unii nu departe de casa mea la Soveja, Mărăşeşti, Oituz, apoi, Canal, Piteşti, Aiud, Canal….etc. Descoperirea eroilor neamului meu la orele de istorie şi din povestirile mamei m-au făcut să fiu tot mai interesat să descopăr noi Greuceni şi sânziene.

Intrarea mea la Teologie a fost consecinţa unei glume din cadrul orei de dirigenţie din liceu. Întrebat de doamna diriginta ce Facultăți vrem să urmăm, eu am răspuns că Teologia la Iaşi, tocmai pentru a vedea reacţia clasei, deşi nici eu nu credeam ce zic.

Ce oameni!

Trecerea prin Facultatea de Teologie Ortodoxă a fost o experienţă deosebită, deoarece aici am pătruns într-o altă lume, o lume nouă, reală, adevărată şi frumoasă, cu oameni frumoşi şi sinceri, o lume de care mă simt fascinat şi în prezent.

Pe parcursul studiilor am participat la conferinţe organizate de A.S.C.O.R. Iași, unde am văzut şi ascultat mari duhovnici, precum părintele Constantin Galeriu, părintele Teofil Pârâian, părintele Arsenie Papacioc, Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, părintele Nicolae Tănase. Sau părinţi bătrâni din zona Moldovei, ca părintele Teofan Mierla de la Cetăţuia sau părintele Dorotei bătrânul de la Vorona, un om plin de har sau părintele Tarasie, bătrânul cu suflet de copil din curtea Mitropoliei, care nu părăsise Mitropolia de peste 40 de ani şi care, când citea Evanghelia la Maslu, plângea precum un prunc pierdut de mama şi atunci când mă binecuvânta, simţeam că plutesc. Ce oameni!

Binecuvântarea Părintelui Justin

L-am lăsat la urmă pe Părintele Justin Pârvu pentru că binecuvântarea sa a dus la întâlnirea mea cu Duhovnicul ce mi-a marcat zece ani din viaţă, Părintele Sorin Paul Grecu. La Părintele Justin, am mers din anul doi de Facultate şi l-am vizitat până la sfârşitul vieţii sale.

Emigrarea mea în Anglia a fost tot cu binecuvântarea sfinţiei sale, spre marea mea surprindere, ştiind că Părintele nu dădea binecuvântare românilor să plece din ţară. Acest gând m-a făcut să fiu atent la ce urma să se întâmple cu viaţa mea pe perioada şederii în Anglia, şedere pe care am crezut-o temporară. După primele două luni de acomodare cu viaţa la Londra, am căutat biserica românească şi duhovnic român. Cei din casa în care locuiam, mi-au spus că preot român şi biserică se află la zece minute de casă.

Întâlnirea cu Părintele Sorin Grecu

Nu voi uita niciodată întâlnirea cu cel care urma să îmi fie duhovnic, tată, frate mai mare, prieten, timp de zece ani, de atunci încolo. Acel chip avea ceva care venea din începuturile copilăriei mele, ceva care îmi inspira multă putere, siguranţă dar şi nobleţe precum eroii din basme.

O singură întrebare venită din partea Părintelui ne-a legat pentru zece ani, dar cu o legătură care nu se va rupe nici după trecerea din această lume. Întrebarea a fost dacă am auzit de Părintele Gheorghe Calciu şi o punea tuturor celor care absolviseră Teologia. Răspunsul meu: „Sigur că da, este un sfânt şi un mare mărturisitor”, i-a adus un zâmbet larg şi luminos pe chip şi mi-a spus că el i-a fost elev la Seminar. Am rămas trăsnit.

După ce l-am cunoscut pe Părintele Justin, am aflat de dragostea lui faţă de martirii din închisori, de prietenia sa cu părintele Calciu, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea să citesc despre generaţia lor, sacrificiul şi mărturisirea lor. Aşa am descoperit noi eroi, fascinanţi!

Un erou al lui Hristos

Acum nu puteam să cred că stau în faţa unui om care a stat şi a învăţat de la un om care a scris pagini de istorie în penitenciarele din ţară, vlăstar spiritual al Părintelui Gheorghe, Noul Mărturisitor. Acest om avea o nebunie frumoasă şi nu de puţine ori, a fost făcut nebun pentru francheţea cu care vorbea de Hristos pe Care Îl slujea cu toată dăruirea de sine.

Preoţia din aceşti zece ani, ultimii ani din viaţa sa, a trăit-o la cea mai înaltă intensitate: liturghii slujite ca şi cum ar fi fost pentru prima sau ultima oară, cu lacrimi. Sute sau mii de ore de spovedit în picioare în faţa icoanei lui Hristos, nemâncat şi nebăut câte 24 de ore. Rugăciuni pentru cupluri care îşi doreau prunci, sute de botezuri şi cununii, grijă faţă de sute de orfani, bătrâni şi văduve.

A fost o preoţie cerută şi asumată până la ultima Liturghie. A fost omul care a slujit la doi Domni: Domnul Hristos şi Aproapele. Pentru aceştia doi, de cele mai multe ori sacrifica timpul familiei sale.

Părintele milostiv și grabnic ajutător

Îi plăcea Părintelui să se autoironizeze numindu-se Popa Sorin şi cred că dacă Ispirescu ar fi trăit în epoca noastră, ar fi scris un basm şi despre eroul nostru, „Popa Sorin cel milostiv, grabnic ajutător de orfani şi văduve”. Sunt multe de spus despre Părintele Sorin, dar le va scrie timpul.

Din multele amintiri personale am să schiţez, cu neîndemânare, măcar câteva care îmi vor rămâne vii în minte. Cele mai frumoase binecuvântări primite de la Sfinţia sa erau cele de după spovedanie, de a primi Sfintele Taine.

Când mă binecuvânta, simţeam cu toată fiinţa că sunt iertat, dezlegat de lanţurile păcatelor şi că am deplină binecuvântare ca de la Hristos Însuşi, să mă împărtăşesc. Făcea gestul binecuvântării cu un gest hotărât şi fără echivoc însoţit de o privire curată şi pătrunzătoare. Avea o certitudine în cuvinte când încuraja oamenii, ca şi când tocmai ieşise din altar după o discuţie faţă către față cu Hristos, Căruia îi spunea problemele celor pe care îi slujea.

Iubitor al Sfinților din închisori

De câte ori îl vizitam acasă şi ne retrăgeam amândoi în capela din grădina casei, se îngrijea ca cele două candele aprinse pentru Părintele Justin şi Părintele Calciu, să ardă neîntrerupt şi vorbea cu ei ca şi când ar fi fost de faţă.

Conştientizarea în fiecare moment a prezenţei lui Hristos şi pomenirea Lui la fiecare împrejurare a vieţii, am întâlnit-o doar la marii duhovnici de care am amintit mai devreme. Părintele nu avea darul oratoriei, dar a fost omul faptelor şi la el, cuvântul era cuvânt. Predicile erau simple, din inimă şi fără un limbaj de lemn.

O credință curată de copil

Dintre momentele petrecute alături de Părintele, cele mai impresionante pentru mine, ar fi acestea două: închinarea la moaştele Sfântului Apostol Andrei în Kareia la Sf. Munte Athos, fiind prima oară când l-am văzut plângând cu icnete, emoţionat fiind de vizita sa pentru prima oară în viaţă, la Sf. Munte şi închinarea la moaştele Ocrotitorului neamului nostru.

Al doilea moment, tot foarte sensibil şi de o mare încărcătură sufletească a fost momentul Vohodului Mare de la ultima Liturghie săvârşită de Părinte când, pe drumul spre altar s-a oprit cu lacrimi în ochi şi a plecat spre altar, ca şi când drumul acela ar fi durat o veşnicie şi ar fi dus direct în faţa lui Hristos. La finalul Liturghiei și-a cerut iertare tuturor ca şi când ar fi fost pentru ultima oară… Și a fost.

Pomenirea Părintelui Sorin

Toţi cei zece ani, toate binecuvântările primite, chiar şi a naşterii fiului meu, le datorez Părintelui meu de suflet, Sorin Paul şi implicit binecuvântării primite prin mâna vrednicului de pomenire cu Sfinţii, Părintele Justin.

De doi ani, particip alături de familia Părintelui şi ucenicii săi la pomenirile făcute în cinstea sa, pomeniri care arată mai mult a sărbătorire de zi de naştere, pentru că plecarea la Domnul este naştere în Ceruri.

Pe 6 ianuarie, Părintele a împlinit doi ani şi îl pomenim că mărturisitor pentru că se trage din viţă spirituală de mărturisitor şi aceasta îl face viu şi lucrător! „Eroii nu mor niciodată”.

(A consemnat Antonio; articol publicat în Revista Atitudini Nr. 84)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura