Ucenicul șofer pe tir
Blagosloviți, Părinte Iacob, am vrea să ne spuneți câteva cuvinte folositoare de suflet.
Eu nu sunt cărturar, nu am teologie, nu am niciun fel de școală superioară, nu am nimic. Sunt un moșneag pierdut în spațiu, așa să scrii.
Pe noi nimic nu ne salvează din situația în care suntem, dacă nu ne rugăm, măi. Pentru ce ne trebuie atâtea recomandări, când orice probleme le rezolvăm prin rugăciune? Dar să învățăm a ne ruga! Nu ne salvează altceva, dar când ne rugăm trebuie sa fie un pic de post, stomacul mai goluț, ca interiorul să fie curat.
Eu nu pot uita un caz al unui ucenic al meu din Spania: un cetățean era român, șofer pe tir și în traseul lui pe unde urca și cobora, avea o curbă foarte periculoasă. În fața curbei era prăpastie și când să treacă curba s-a defectat volanul, nu l-a mai ascultat volanul și tocmai în centrul curbei, el și-a dat seama că orice era acum de prisos, că nu se mai putea salva, că moartea era sigură.
Maica Domnului l-a scos din tir
Atunci în clipa aceea, a spus: „Maica Domnului, nu mă lăsa!” și a și fost aruncat din cabină în mal acolo lângă râpă. El se uita și tirul se tot ducea. Scoate telefonul, dă telefon la poliție, vine poliția care nu-l credea că el era șoferul, cum a ajuns acolo. Maica Domnului l-a scos din cabină, vezi? Cum a fost, nu mai știa.
Vremurile sunt de plâns
Dar să nu uităm că din cauza păcatelor noastre, îngăduie Dumnezeu toate aceste răutăți. Vremuri de plâns vin acuma. Când vedem că se inversează toate treburile pe pământ, că să nu mai fie tată, mamă, ca să își atingă scopul satanic cu homosexualii, cu schimbarea rânduielilor normale ale unei familii…
Atunci cum să le zică la unul într-un fel și la altul într-alt fel, dacă sunt amândoi de același sex? Vor să schimbe rânduiala firii. Dar important e ca noi să ne rugăm. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute ca până la urmă să ne mântuim, că nu va fi ușor. Trebuie să fim și uniți, că atunci mai puțină putere are vrăjmașul.
… E o neînțelegere și o mâncătorie între oameni, ferească Dumnezeu! Și ei asta urmăresc – să nu se mai înțeleagă om cu om, să dispară dragostea adevărată dintre oameni.
Noi, să îl rugăm pe părintele Justin să ne pomenească înaintea Mântuitorului și a Maicii Domnului și să ne facem datoria pe cât putem.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 44)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.