Nebunia după avere
O boală grea, asemenea nebuniei, este lăcomia după avere. Sunt oameni care nu mai au nici odihnă, nici sărbătoare, în goana lor nebună după avuţie. Acestora le grăieşte Domnul: «Căutaţi şi vă păziţi de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale».
Ca îndemnul acesta să fie şi mai luminos, Mântuitorul spune lacomilor pilda despre bogatul cel nebun:
„Unui om bogat i-a rodit ţarina. Şi cugeta în sine, zicând: Ce voi face? Că nu am unde aduna roadele mele. Şi a zis: Aceasta voi face: strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te! Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul, dar cele ce ai gătit ale cui vor fi? Aşa este cel ce-şi adună sieşi comori, iar nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte. (Lc. 12:15-21)”.
Mustrarea celor bogați
Sfânta Evanghelie nu cuprinde cuvinte de laudă la adresa bogăţiei, dar în schimb cuprinde foarte aspre cuvinte de osândă adresate bogaţilor nemilostivi şi nebuni, care-şi leagă viaţa de „prisosul avuţiilor”.
«Vai vouă, bogaţilor, că vă luaţi mângâierea voastră» (Lc. 6:24).
Mare adevăr!… Nu este nebunie mai arătată, decât să alergi o viaţă întreagă, neodihnit şi lacom după avere, ca să aduni prisosuri, pe
care apoi să le risipească urmaşii. Nebunie şi blestem: unii adună, alţii pradă bogăţiile.
Dar nu e numai atât. Pofta de avuţii trecătoare ne face să pierdem viaţa şi fericirea veşnică, fără de care lumea cu toate comorile ei nu
plăteşte nimic. (Mc. 8:36-37).
Pe lângă aceasta: câte nenorociri nu aduce cu sine pofta nesătulă de bani şi de avere!… Înşelăciunea, jurământul strâmb, mărirea deşartă,
minciuna, furtul, omorul, răscoalele, războaiele – toate izvorăsc din setea nepotolită după comorile trecătoare. Se ucid oamenii pentru
o brazdă de pământ sau pentru un blid de linte. Atât de mare este nebunia lăcomiei!…
Lacomul – mortul viu
Omul lacom de avuţie este un mort viu, care-şi pregăteşte hoitul pentru viermi şi sufletul pentru osândă. Viaţa lui e zadarnică… În loc să facă din prisosurile sale prilej de fapte bune, să-şi lege numele de binefaceri, ca să-şi adune comori în cer, lacomul îşi nimiceşte singur liniştea şi mângâierea din lumea aceasta, iar în viaţa cea veşnică îşi pierde ce este mai de preţ: mântuirea.
După Evanghelie, îngrămădirea de comori pământeşti este o „nebunie”, o înşelare de sine, ca şi nălucirile care se arată călătorilor prin pustie. Câte suflete nu mor de foame lângă saci de aur şi lângă comori pe care moliile le strică, viermii le rod şi hoţii le fură!…
Comorile adevărate sunt cele sufleteşti şi cereşti, virtuţile şi binefacerile care se adună în faţa lui Dumnezeu.
Un sărac către bogat
Un bogat necredincios, arătând cu mâna spre averile sale, a zis către un muncitor sărac dar bun creştin: „Tot ce vezi aici cu ochii, e
al meu. Toată grădina, semănăturile, câmpiile şi pădurile, toate ale mele sunt”.
Săracul arătând cu mâna spre cer l-a întrebat: „Şi acela e al tău?”. Bogatul tăcu, dar săracul îi răspunse, zâmbind: „Acela e al meu”. Noaptea bogatul visează că murise cel mai bogat om din sat şi se trezeşte speriat, că doar el este omul acela. Într-adevăr a murit cel
mai bogat om din sat, dar nu îmbogăţit în faţa oamenilor, prin fapte de lăcomie, ci prin fapte bune în faţa lui Dumnezeu. Murise omul
cel sărac şi muncitor, creştinul cel bun.
Luaţi seama, feriţi-vă de nebunia lăcomiei şi adunaţi-vă comori în cer…
(Mai multe tâlcuiri puteți citi în cartea Pr. Ilarion Felea, „Pildele Mântuitorului”)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.