CUTREMURĂTORUL MARTIRIU AL SF. FILUMEN DIN SAMARIA

Cutremurătoare este și mărturisirea fratelui său geamăn, Ieromonahul Elpidie, viețuitor în Sf. Munte care atunci când a fost sunat de sora lor, Alexandra, pentru a i se aduce la cunoștință despre uciderea fratelui său, a replicat: „Știu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunându-mi: «Frate, mă omoară, mă omoară! Dar tu să nu te revolți, că mor pentru Hristos!»”.

CUTREMURĂTORUL MARTIRIU AL CUVIOSULUI AGHIOTAFIT

Lunile petrecute la Fântâna lui Iacov și ultimele din viața Sfântului Filumen au fost pline de nevoințe ascetice. Grija lui de căpetenie era să trăiască în smerenie și pace lăuntrică. Mânca tot timpul stând în picioare și fugea de slava oamenilor ca să nu fie ispitit de mândrie. Era statornic în tot ceea ce făcea și avea curajul mărturisirii credinței celei adevărate. Pentru bărbăția inimii lui, Dumnezeu l-a ales să fie numărat în rândul sfinților mucenici ai Bisericii biruitoare.

Înfricoșătorul martiriu al Sfântului Filumen se va petrece în ziua de 29 noiembrie 1979, în timpul unei ploi torențiale, cu tunete și fulgere pe când cuviosul aghiotafit rămăsese singur la locul fântânii, după plecarea paznicului, un arab ortodox care veghea și el la liniștea locașului.

La ceasul Vecerniei, Sf. Filumen a coborât scările ca să ajungă în biserică, și-a pus epitrahilul începând slujba. Nu se știe dacă a apucat să o și termine pentru că, pe neașteptate, a primit o lovitură fulgerătoare de topor. A doua zi, dis-de-dimineață când paznicul a revenit, a fost cutremurat de priveliștea terifiantă care i s-a înfățișat în bisericuță: trupul măcelărit al părintelui Filumen zăcea într-o baltă de sânge, sfintele vase și alte obiecte de cult erau împrăștiate, iar biserica era devastată în urma exploziei unei grenade de mână aruncate lângă proscomidiar. Nici măcar un sfeșnic nu mai era întreg, nici icoanele, iar Domnului Iisus Hristos Cel răstignit, Îi tăiaseră mâna dreaptă.

Crima de la Fântâna lui Iacob

În cel mai scurt timp, Patriarhia Ierusalimului și poliția evreiască au fost înștiințate de crima săvârșită la Fântâna lui Iacov. Trupul neînsuflețit al sfântului mucenic a fost transportat de urgență la Tel Aviv pentru necropsie.

Descrierea de către părintele Sofronie a scenei uciderii părintelui Filumen, așa cum se putea reconstitui după urmele loviturilor primite, este și ea zguduitoare: „Au năvălit în mănăstire și l-au măcelărit pe arhimandritul Filumen cu un topor, închipuind o cruce: cu o lovitură de-a lungul, i-au despicat chipul, iar cu altă lovitură, de-a latul, i-au tăiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au dislocat maxilarul și i-au scos un ochi, iar pe celălalt i l-au împuns. I-au tăiat în bucăți degetele mâinii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o dată. Erau degetele cu care părintele făcea semnul Crucii”.

MINUNEA MOAȘTELOR SFINȚITULUI MUCENIC

Cipriot și el la origine, ieromonahul aghiotafit Sofronie a fost cel căruia i s-a încredințat trupul Sfântului Filumen spre îngropare, după cele cinci zile petrecute în morga din Tel Aviv.

Iată ce ne mai destăinuiește: „Nu vă puteți închipui ce am simțit când ni l-au dat în primire făcut bucățele, purtând urmele martiriului. Cinci zile îl ținuseră în frigider. Când am început să-l îmbrac, pentru că ceilalți nu sufereau să-l vadă din pricina rănilor pe care le avea, i-am vorbit ca și cum ar fi fost viu: Gheronda al meu, acum să mă ajuți să te îmbrac, deoarece vezi că sunt singur.

Când am început să-i pun flanela, îndată și-a coborât singur o mână. Tot așa a făcut și cu cealaltă și de asemenea cu picioarele. I-am strâns picioarele ca să-l îmbrac și când am terminat și le-a întins singur. De la morgă l-am dus la Patriarhie.

La Sf. Tecla s-a făcut slujba de înmormântare, în mijlocul părinților aghiotafiți, frații fericitului și ai multor altora. Au venit mulți, până și cei de alte confesiuni, deoarece toți îl iubiseră și veneau să-i dea ultima sărutare. Încă de dimineață și dinainte de a avea loc înmormântarea în cimitirul Sfântului Sion, guvernul a trimis forțe ale poliției lângă aghiotafiți, temându-se de tulburări. Au luat măsuri severe.

Pe părintele Filumen l-am plâns cu toții, deoarece a fost un duhovnic bun și blând. Patriarhul l-a numit «înainte-mergătorul săracilor». Și așa și era”[1].

SF. FILUMEN SE ARATĂ FRATELUI SĂU

Cutremurătoare este și mărturisirea fratelui său geamăn, Ieromonahul Elpidie, viețuitor în Sf. Munte care atunci când a fost sunat de sora lor, Alexandra, pentru a i se aduce la cunoștință despre uciderea fratelui său, a replicat: „Știu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunându-mi: «Frate, mă omoară, mă omoară! Dar tu să nu te revolți, că mor pentru Hristos!»”. Într-o discuție purtată cu Arhim. Nectarios Ziombolas, părintele Elpidie mai adăuga: „Deși era fratele meu mult iubit, pentru că s-a sfârșit pentru dragostea Domnului, nu l-am plâns. Era cu totul dăruit lui Dumnezeu și devotat misiunii lui la Sfintele Locuri de închinare. Întrucât a plecat dintre noi în felul acesta, și-a pecetluit dăruirea de o viață cu propriul sânge. Filumen este mucenic”.

La înmormântare, au fost prezenți musulmani, palestenieni, chiar și evrei. Unul dintre oficialii evrei a fost ministrul israelian al Educației, care printre altele, a spus: „M-am întristat pentru tragicul eveniment pentru că mi-a fost prieten. A fost un om bun. Ne-am întâlnit de multe ori și am discutat împreună despre religii”.

[1] Arhim. Nectarios Ziombolas, Noul Sfințit Filumen, Ed. Egumenița, 2008, pp. 37-38

(Mai multe mărturii despre Sf. Filumen puteți citi în Revista Atitudini Nr. 81)