CUM A DĂRÂMAT SF. GAVRIIL GEORGIANUL IDOLUL LENIN

Lenin, idolul comuniștilor

„Comuniștii ridicaseră un idol și voiau ca oamenii să i se închine. N-am putut permite ca acel lucru să continue”.

Durerea adunată în adâncul sufletului său va irumpe ca un vulcan cu lavă de foc în Ziua Internațională a Muncii din întreaga Uniune sovietică, 1 mai 1965. Sărbătoarea comunistă coincidea cu Sâmbăta Luminată de după praznicul Învierii. Părintele Gavriil tocmai slujise Sf. Liturghie și se îndrepta către o altă biserică când privirea i s-a oprit peste un portret de-al lui Lenin, de 8m/5m înălțat pe clădirea Sovietului de Miniștri și iluminat de jur împrejur cu becuri electrice. Deasupra portretului trona o pancartă pe care era scris: „Glorie marelui Lenin!”. Iar muzica și strigătele necuviincioase aminteau de destrăbălările de la curtea regelui Nabacudonosor.

Pentru Sf. Gavriil și dragostea lui de Dumnezeu, spectacolul era greu de îndurat. Peste ani, avea să-i destăinuie părintelui Gherasim Eliel, care în anul 1992 îi va publica biografia în revista Orthodox Word. „Eu sunt păstor și Dumnezeu m-a însărcinat să am grijă de oile lui. Comuniștii ridicaseră un idol și voiau ca oamenii să i se închine. Idolul era un chip al antihristului, o imagine a unui om sau mai degrabă a unei fiare. Iar comuniștii voiau să-i dea o cinstire cum I se cuvine numai lui Dumnezeu. N-am putut permite ca acel lucru să continue”.

Să nu-ți faci chip cioplit

Astfel, cu pași hotărâți, Sf. Gavriil s-a îndreptat către biserică de unde a luat o sticlă de kerosen și niște chibrituri, apoi trecând neobservat, a mers la portretul care se afla în spatele tribunei, turnând combustibilul peste el. Combinat cu uleiul vopselei, kerosenul a făcut pe loc combustie, iar becurile toate au explodat.

În vacarmul creat, Sf. Gavriil și-a întins mâinile și a strigat: „Să nu-ți faci chip cioplit sau vreo asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sau din câte sunt pe pământ, jos, sau din câte sunt în apă, sub pământ”. Furioasă, mulțimea s-a năpustit asupra lui, bătându-l până aproape de moarte, în vreme ce el continua: „Slava nu se cuvine acestui cadavru, ci lui Iisus Hristos, Care a călcat moartea și ne-a dat viața veșnică”.

Arestat și torturat pentru adevăr

Scos din mâinile mulțimii furibunde de către miliție, va fi arestat și torturat în anchete ca să mărturisească public pretinsa conspirație a Bisericii împotriva conducătorului sovietic. În timpul bătăilor despre care Sf. Gavriil avea să recunoască că „firea omenească n-ar fi răbdat acele orori dacă n-ar fi întărit-o ajutorul lui Dumnezeu”, el are o vedenie în care i se arată luminoasă și strălucitoare, cifra 7.

Va înțelege tâlcul descoperirii și anume că după șapte luni, va fi eliberat din chinurile arestului, ceea ce s-a întâmplat întocmai. Mai mult decât atât, cei care l-au torturat au fost cuprinși de remușcare și au venit să-i ceară iertare, iar criminalii cu care împărțea celula de închisoare, impresionați de ieromonahul care le făcea curat în fiecare dimineață, mărturiseau: „Avem un om atât de uimitor aici în închisoare, încât nici nu mai vrem să ieșim din ea”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 77)