TEODORA M-A ALES SĂ-I FIU PRIETENĂ. MĂRTURII

Teodora Stamate, tânăra care a primit daruri minunate de la Dumnezeu în timpul vieții, în lupta acerbă cu boala necruțătoare, și astăzi ne arată prezența ei minunată, venind în ajutor multora. Vă prezentăm mărturia altei Teodore, ce a aflat în micuța Teodora Stamate sprijin și ajutor în toate problemele ei. Doamna Teodora ne-a împărtășit câteva minuni din viața ei, de când a întâlnit-o pe Teodora Stamate. TEODORA M-A ALES SĂ-I FIU PRIETENĂ. MĂRTURII

Teodora, prietena mea

Doamne, ajută! Vă vedem foarte bucuroasă la mormântul Teodorei, astăzi, la săvârșirea parastasului ei de 5 ani. Știm că aveți o poveste frumoasă legată de Teodora Stamate. Ne puteți împărtăși și nouă, experiența dvs cu Teodora Stamate, măcar în parte, dacă se poate?

Da. Sunt foarte multe minuni pe care le am cu Teodora. Dar nu cred că este momentul potrivit să le spun pe toate acum. Vă spun cum a intrat Teodora în viața mea. Nu prea aveam prietene și când i-am văzut prima dată chipul (Teodora trecuse deja la Domnul) am zis: „Doamne, parcă asta e prietena pe care mi-am dorit-o eu toată copilăria și tot liceul!ˮ. Așa am simțit și era iarnă în ziua aceea. Așa de mult am stat și am plâns și erau lacrimile așa fierbinți, îmi curgeau pe mână și m-am încălzit. Și deodată mi-a venit așa o bucurie. O bucurie mai presus de bucuria aceasta pe care ți-o pot oferi oamenii, era bucuria Harului lui Dumnezeu. Asta a fost pe 2 sau 3 decembrie, acum doi ani.

Poezia Teodorei

Și când am ajuns acasă, m-am pus să dorm că eram obosită. Dar, în loc să adorm, îmi veneau în minte versuri legate de Teodora. Și nu am reușit să dorm până nu am scris tot ce mi-a venit în minte. Și apoi, poezia am arătat-o unei ucenice a Pr. Florin (tatăl Teodorei) și ea a arătat-o părintelui. Dar eu nu știam că a arătat-o, am scris-o pentru mine.

După ce a citit poezia, părintele  a vrut să mă cunoască și așa ne-am împrietenit. Și acum sunt într-o legătură foarte strânsă de prietenie duhovnicească cu familia Teodorei. Mi s-a părut un dar pentru că, parcă mi-a venit în minte nu de la mine, Teodora a lucrat așa.

Eu veneam la mănăstirea Paltin pentru frumusețea cântărilor psaltice de la strana mănăstirii Paltin. Și aici mă întâlnesc, ori de câte ori vin, cu Teodora și o simt foarte aproape, chiar dacă ea nu mai este trupește cu noi decât în frumoasa grădină a cimitirului de la Paltin.

„O simt permanent și simt că mă ocrotește”

Aveți convingerea că Teodora este sfântă?

Eu da, așa am convingerea sută la sută. O simt permanent și simt că mă ocrotește. Cât de trist ai fi, te gândești numai la ea și deja se luminează toate.

Și de atunci Teodora mă ajută oricând îi cer ajutorul. Am foarte multe întâmplări minunate pe care, dacă mă ajută bunul Dumnezeu, o să le aștern pe hârtie.

Îmi e așa dragă, mi se pare că o cunosc de când lumea și de fapt nu am văzut-o niciodată. Am scris multe poezii și cântări psaltice despre Teodora, câteva podobii. De exemplu pe podobia Fecioara astăzi, am compus aceste versuri: „Copila astăzi, pe Cel mai înainte de veacuri vede și pământul trupul ei ca pe-un bob curat de grâu primește, îngerii cu toți sfinții se veselesc, oamenii mutarea ei prăznuiesc că pentru noi s-a făcut fierbinte rugătoare și mijlocitoareˮ.

Teodora o ajută să-și găsească duhovnicul potrivit

Cred că nu a fost dată când să mă gândesc la ea și să nu mă ajute. Și duhovnicul când l-am ales, tot Teodora a mijlocit. Aveam un alt duhovnic care era și nașul nostru. Îl iubeam mult pe Părinte dar simțeam nevoia de o povățuire duhovnicească mai minuțioasă. Și tot ne-am rugat mult. Și m-am rugat mult la Teodora, după ce am venit aici, la mormântul ei.

Îmi doream o viață mai activă la biserică și simțeam că vrem o schimbare. Și acum, prin mijlocirea Teodorei, avem duhovnicul pe care l-am dorit. Interesant e că verișorul Teodorei vine și el la biserica unde mergem noi. Soțul l-a văzut și zice: „Eu l-am văzut la parastasul Teodorei pe băiatul acestaˮ. Atunci am zis că intru în vorbă cu el și așa am aflat că este verișorul ei. Și lui îi plăcea acolo la biserică și se spovedește tot la același părinte unde mergem noi.

 Teodora i se arată în vis

Am primit o cruce de la dna Ecaterina, mama Teodorei, pentru că Teodora a cumpărat multe cruci când a fost la Ierusalim, să împartă la prieteni. A zis că i-a mai rămas și că îmi dăruiește mie. M-am bucurat de cruce, am pus-o sub pernă și noaptea am avut așa un vis frumos. Era ca un labirint și Teodora, ca în poza asta de pe cruce, era mare, deasupra. Și simțeam în suflet ca și cum ea o să mă ajute, o să mă ghideze pe drumurile vieții, în orice greutate a mea. Era ca un labirint și ea deasupra. De atunci mereu am crucea sub pernă, dorm cu ea seara.

Și locul de muncă tot Teodora mi l-a găsit. Am venit aici la mormânt dar nu m-am rugat pentru loc de muncă. Eu îmi doream să lucrez cu copiii, educatoare. Eu eram traducător de limba germană. Și când ajung acasă, mă sună cineva și mă anunță că s-a găsit un loc liber pentru educatoare. Am început munca exact de Sf. Teodora din Alexandria.

Rugăciunile Teodorei au mare trecere la Dumnezeu

Anul trecut când am vrut să mergem la Sihla de Sf. Teodora, am vrut să înnoptăm aici, dar nu erau locuri. Și mă uitam în cameră la poza ei, cumva resemnată că nu mergem. Și imediat primesc un apel că s-a găsit loc. Dar eu îmi luasem deja gândul și ne înțelesesem să nu mai mergem.

Mai știu două întâmplări cu două doamne care aveau probleme, una cu sarcina căreia i s-a zis că are sindromul Down… Dar mai bine mă opresc aici. Și poate cu altă ocazie, pentru că vreau să mă adun puțin, le relatăm.

Copilă. Poezie dedicată Teodorei

Copilă cerească, tu porți tricolorul
Surâsul, privirea și părul
Urcat-ai Golgota, ajuns-ai Taborul
Strigarea ta – cântul, pașii tăi – zborul.

Te bucură scumpă Copilă aleasă,
Prinos ai adus trupul crud
Și-n drum spre a Tatălui Casă
Ai stat în celulă, ai fost la Aiud.

Copilă frumoasă ce-ascunzi în ochi Cerul,
Mai știi tu colindul Leru-i leru?
Cu dulcea Măicuță și întreg soborul
Mai cântă-l odată, ne mângâie dorul.

Adesea, la slujba de seară
Când îngerii iesle-nconjoară
Pe creștet, pe umeri coboară ceva…
Degetele tale sau fulgii de nea?

Iar cine îți simte vreodată
Puterea și darul ce-l ai
Va crede, va ști deodată
Că Viața-i acolo, în Rai!

Dar spune-mi, Copilă, cum este în Rai,
De mână cu Domnul? Pianul îl ai?
Mai vine vreun înger un măr să-ți întindă
Iar inima ta este sfântă colindă?
Livezi cu cireșe, flori îngerești,
Dar luna-ți mai spune povești?

Sunt și sus la tine ghiocei, trandafiri,
Norișori de tămâie, izvorașe de mir,
Albine și fluturi, apusuri de soare,
Asculți a sfinților cântare?

Dar cum de cutez să mai pun vreo-ntrebare?

Cum nu văd eu, oare,
În candelă puntea spre Soare
Cum stau de strajă lumânări
Ce împletesc din raze scări
Și la picioare-un trandafir,
Iar bolta nopții – patrafir.

Cum nu văd eu, oare,
Că prin zâmbetul tău drăgăstos
Ne surâde și nouă Pruncul Hristos
Iar pe chipul tăul cald și bun
E dragostea lui Moș Crăciun!

Ce mult am vrut să-ți dăruiesc un crin
Cu glas de Degețică – Heruvim,
Să însemnezi în grabă pe o petală
Un Don cu lacrimi de cerneală:

Ne poartă și pe noi în rugăciuni
Ca să purtăm și noi cununi,
Să așteptăm cu bucurie ora
Să ne vedem în Ceruri, Teodora!

(Mărturii înregistrate la mormântul Teodorei Stamate din cimitirul mănăstirii Paltin, 28 septembrie 2024)