FRICA DE VREMURILE ÎN CARE TRĂIM. STAREȚUL SILUAN

Cum biruim anxietatea care azi își pune stăpânirea peste inimile înfricoșate de evenimente panicarde sau diverse pericole ce bat la ușa omenirii. Război, boli, distorsiuni sexuale… Cum trebuie să le preîntâmpinăm, ca și creștini? Vă expunem răspunsul echilibrat și duhovnicesc al Părintelui Stareț Siluan din New Mexico, America. FRICA DE VREMURILE ÎN CARE TRĂIM. STAREȚUL SILUAN

Frica și gândurile

Cum să faci ca să te eliberezi de teama nejustificată de orice?

În Evanghelie, întotdeauna Hristos spune să nu ne temem. Deci: „Nu te teme, turmă mică!”. Când ne dăm seama că frica apare în sufletele noastre, ea vine din cauza gândurilor. Deci, avem nevoie de o foarte mare de trezvie ca față de toate patimile care răsar în noi: mândria, mânia și altele. Cu frica este același lucru.

Când începem să ne îngrijorăm, trebuie doar să spunem: „Doamne, îmi pun toată nădejdea în Tine” și trebuie să ne întărim în credința că Dumnezeu este, de fapt, Cel care le rânduiește pe toate. În felul acesta poate că frica ne va dezvălui ceva mult mai adânc. De altfel, frica ne poate duce să vedem implicarea sau purtarea de grijă a lui Dumnezeu în toate.

Sfântul Maxim vorbește mult despre cum putem vedea Cuvântul în toată creația. Tot ceea ce vedem în lumea creată are un înțeles duhovnicesc mult mai adânc. Dar dacă ne temem, atunci nu mai putem vedea partea duhovnicească a lucrurilor. Și în toată viața noastră duhovnicească nu facem decât să învățăm să stăm la picioarele Mântuitorului.

„Oare, ce încearcă să ne învețe Dumnezeu acum, în acest moment?”

În loc să ne temem, mai bine ne-am întreba: „Oare, ce încearcă să ne învețe Dumnezeu acum, în acest moment?”. Și în felul acesta, modul nostru de a vedea lucrurile se schimbă. Oricum trebuie să avem răbdare când vrem un răspuns.

Spre exemplu: „Doamne, oare ce încerci să ne înveți acum, în situația care se întâmplă cu Rusia și Ucraina? Sau ce încerci, Doamne să ne înveți, în legătură cu covidul?”. Și Sf. Ap. Pavel vorbea despre „taina fărădelegii”, care este o taină pentru noi înșine. Întotdeauna, păcatul dezvăluie ceva despre planul lui Dumnezeu. Bineînțeles că Dumnezeu îngăduie acest lucru, chiar dacă păcatul înseamnă refuzul primirii harului în viața noastră.

Distorsiuni sexuale

În America, ne confruntăm mult cu homosexualitatea. Pur și simplu, homosexualii încearcă să forțeze nota tot mai mult și Îl întrebăm pe Dumnezeu: „Ce încerci să ne înveți cu acest lucru? De ce îngădui ca un asemenea păcat să înflorească?”.

Bineînțeles că știm și răspunsul, ca și creștini-ortodocși știm că este din cauză că L-am uitat pe Dumnezeu. Dar totuși va trebui să dăm socoteală pentru aceasta. „Oare eu cum am contribuit la generarea acestei situații?”. Prin propriile păcate am contribuit la acest lucru, pentru că ori de câte ori am dat voie câte unui gând demonic, întunericul care înconjoară lumea a devenit mult mai puternic.

Dacă lucrăm la o virtute și lumina lui Hristos se întărește în lume. Problema este că oamenii au început să se identifice cu propriile lor gânduri. Spun: „Eu sunt gândul meu”. În America, spre exemplu, dacă vine un bărbat și spune: „Eu sunt femeie”, el chiar crede că este. Bineînțeles, este un exemplu extrem, dar care devine tot mai frecvent, tot mai comun.

Să ne identificăm cu Hristos!

Și în viața noastră monahală, dacă mă încred într-un gând care-mi spune că sunt o persoană mânioasă sau că știu mai mult decât sora mea, ajung să mă identific cu acel gând. Și acesta e un mod de a mă cunoaște: prin gândurile mele. Dar cine suntem noi întru Hristos, este cu adevărat o mare taină. Când ne identificăm cu gândurile noastre rămânem foarte mici, însă pe măsură ce ne identificăm cu Hristos, devenim tot mai mari. Și atunci când devenim atât de mari, nici nu ne mai temem.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 74)