DE LA GÂNDURI NE ÎMBOLNĂVIM | P. PROCLU

Părintele Proclu, pustnicul iubit din munții Neamțului, ne explică de ce avem azi neliniște sufletească, tulburări mentale, insomnii și stres. DE LA GÂNDURI NE ÎMBOLNĂVIM | P. PROCLU

Gândurile rele

Vai de capul nostru! Doamne fereşte! Sunt nişte diavoli care ne îndeamnă să ne tulburăm.

Sunt din ce în ce mai mulţi oameni cu probleme psihice astăzi. De la depresie până la schizofrenie, de parcă trăim într-o societate bolnavă. Ce e de făcut?

E nevoie să adormim din rugăciune. Dacă mă pocăiesc, scap de duhuri. Care stă de vorbă cu gândurile, stă de vorbă cu diavolul. De la gânduri ne îmbolnăvim. Dar pocăinţa ne scapă de duhuri.

Din cauza asta se îmbolnăvesc psihic?

Da, intră diavolul în oameni. Şi eu sunt de plâns. În loc să stau la rugăciune, să plâng, stau de vorbă cu lumea. Nici mie nu-mi place. Unde mă duc, tot de mine dau. Vai de capul meu. Om stricat de cap! Eu atât vă spun: Eu fericesc pe toţi care se mărturisesc, care au smerenie.

Puterea celor ce rabdă necazuri

Dar vin unii şi mă întreabă când începe războiul. Eu le-am spus aşa: „Când ne sfădim e război cu diavolii şi cu oamenii”. Odată am primit o poacă după cap. Când am primit poaca aceea în cap, o sunat a gol şi dacă o sunat a gol, ce să mai fie în el ceva bun?
Căutaţi pe Dumnezeu că să ştiţi că e un dar mare cine a ajuns să poată răbda năpastele. Toţi care rabdă năpastele, ajung oameni sfinţi. Şi îi fericesc pe acei care rabdă năpastele, tac şi se roagă. Şi atunci Duhul Sfânt o să le ajute să le dea darul nepătimirii. Darul nepătimirii îl câştigă fie fraţi, fie preoţi care rabdă şi se roagă şi sunt aprinşi de dorul de Dumnezeu. Şi toţi acei care rabdă năpastele stau ascunşi, nu se arată.

Cum să ne ferim de mâhnirea peste măsură?

Dar atâta vă spun, când ai ceva – a nu te jelui la cei dimprejur. Şi pe cât putem a ne ruga şi după ce am făcut rugăciunea, înainte de a ne culca, facem semnul crucii şi zicem aşa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi zici aşa – Măicuţa Domnului, primeşte rugăciunea Bisericii şi a tuturor care se roagă pentru noi! Maica Domnului, ai milă de soarta mea şi descoperă-mi dacă mi-e de folos felul cum mă descurc în viaţă! Şi când ai o dorinţă să te rogi aşa: Doamne, dacă nu mi-i de folos, ia-mi din mintea mea! Şi atunci bunul Dumnezeu îţi va rândui ce e mai bine.

Iadul este când nu poți suferi pe cutare

Dar dacă persoana cealaltă are impresia că tu îi faci rău, dar tu nu îi faci rău, ce să faci: să o lași în pace sau să încerci să îi explici?

Îi spui ceva, dacă te înțelege, bine. Dar un sfânt părinte zice așa: ,,Ziua când te va năpăstui și nu te vei răzbuna, cu cunună de mucenic te vei încununa”.

Chiar dacă ți-e prieten?

Da. Și dacă ți-e prieten și te laudă și te ocărăște, tu în gândul tău să spui așa: „Cine știe să mă laude, știe și să mă ocărască”. Dar atât vă spun: e nevoie de pocăință, de smerenie și când m-oi pune la rugăciune, să nu am nimic cu nimeni. Dacă are altul, e treaba lui, nu e treaba mea.

Dorința mea este să ajungă toți în rai, să se bucure toți de slava lui Dumnezeu. Și pe măsură ce se vor smeri creștinii care doresc mântuirea, Duhul Sfânt le vine în ajutor. Așa spune un sfânt părinte: ,,Omule, de aici vei simți raiul sau iadul”. Iadul îl simți că ai pomenirea de rău, nu pot să văd pe cutare. Atunci trăiește iadul la mine. Iar dacă eu doresc mântuirea și iert pe toți, mi-e milă de toți, doresc ca toată suflarea să se mântuiască, Duhul Sfânt mă mângâie, mă liniștește și îmi dă o nădejde de mântuire.

(Extras din interviurile cu Părintele Proclu Nicău, pentru Revista Atitudini)