CUM L-AU PROHODIT PĂSĂRI MINUNATE PE SF. IOAN IACOB

Martor la deshumarea osemintelor întregi ale Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Părintele Ioanichie, viețuitor în obștea Sf. Mormânt din cadrul Patriarhiei Grecești, ne povestește acel sfânt și cutremurător moment. CUM L-AU PROHODIT PĂSĂRI MINUNATE PE SF. IOAN IACOB

Părintele Ioanichie despre moaștele Sf. Ioan Iacob

Părinte Ioanichie știm că ați participat la aflarea moaștelor Sf. Ioan Iacob, ne puteți spune cum ați simțit acel moment? Când l-ați adus pe Sf. Ioan Iacob de la peșteră la biserică?

În ’80, în ziua de Sf. Apostoli. În ajun de Sfinții Apostoli, a venit părintele Ioanichie[1] la mine și mi-a spus că a hotărât Patriarhia să coboare la peșteră și să-l aducă pe Sf. Ioan la mănăstire. Vecinul lui, Pavel, tot ucenic al sfântului, care a părăsit peștera de alături, s-a dus în America și i s-a arătat Sf. Ioan și i-a zis: „Vino să mă vezi!”. Și a venit Pavel și a spus: „Nu pot să trec cu vederea ce mi-a spus Sfântul, că e sfânt”.

Și a venit la peșteră, l-a dezgropat pe Sf. Ioan și l-a găsit întreg, întreguț. Nu era putrezit. Era doar uscat. Și a venit la mine părintele Ioanichie, la noi, la biserică. Pe atunci eram la Biserica Română. Și mi-a zis: „Părinte, maicilor, dacă vreți, veniți! Îl aducem pe Sf. Ioan de la peșteră”. Când am auzit, ne-am urcat în ultimul autobuz care cobora de la Ierihon și de acolo ne-am dus pe jos la Hozeva.

Minunea păsărilor de toate culorile

Și când ne-a văzut Amfilohie, starețul – Dumnezeu să-l odihnească – ne-a spus: „Bine ați venit! Știți ce? Să vă spun o noutate”. Dar noi știam de la părintele Ioanichie: „Mâine coborâm la peșteră la Sf. Ioan să-l aducem”. El i-a spus sfânt de atunci. Apoi ne-a spus minunea de la adormirea sfântului. Spunea părintele Ioanichie că atunci când a adormit și s-a urcat pe scară la peșteră, a venit un stol de păsări de toate culorile. Și cât a durat slujba înmormântării, păsările au stat cu ei. Când au spus ultimul „amin”, ele au plecat.

Și ne-am dus pe vale și am luat sicriul cu patru arabi voinici care l-au cărat. Și când am ajuns acolo, părintele Ioanichie știa treaba. A scos scările pe care le avea ascunse și am urcat de pe o scară pe alta până la peșteră.

Trupul, ușor ca palma

Am ajuns, l-am luat pe Sf. Ioan și l-am pus în sicriu. Și superiorul de la Biserica Română, părintele Vasile Cornilă, cu starețul de la Sf. Gherasim, au pus trupul lui, ușor ca pana, în sicriu și am ieșit cu el mai sus, pe drumul pe care mergeau închinătorii. De acum nu mai cărau sicriul 3, 4 civili.

L-a luat o maică de la cap și una de la picioare. Așa de ușor era! Și am ajuns la Hozeva și i-am făcut un prohod. Și din 1980 până în 2015, au trecut 35 de ani până când l-au canonizat.

Treizeci de ani până la canonizare au trecut și de la descoperirea moaștelor sfântului lor[2], Sf. Filumen. L-au adus din Samaria și l-au îngropat la Sion. Și după 3 ani de zile, după ce au deschis mormântul, așa cum l-au pus, așa l-au găsit. Și l-au mai lăsat în mormânt un an, dar după aceea l-au găsit tot așa. Și atunci l-au luat și l-au pus într-un sicriu de sticlă și a stat 30 de ani la Sion.

[1] Este vorba de Pr. Ioanichie Pârâială, ucenicul Sf. Ioan.

[2] Se referă la Biserica Greacă.

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 62)