PĂRINTELE JUSTIN: TINERII ȘI BACALUREATUL

Părintele Justin iubea mult tinerii României și se ruga pentru ei. Prin toate mijloacele încerca să redreseze tineretul, să le insufle o educație creștină și morală și îi susținea pe foarte mulți chiar financiar. Din acest text reiese tristețea Părintelui față de învățământul românesc dar și o licărire de nădejde ce îl întraripa. PĂRINTELE JUSTIN: TINERII ȘI BACALUREATUL

Cum au învățat marii savanți ai României

De aceea noi, românii, cum terminăm un bacalaureat, fugim – acum şi bacalaureatul acesta îi vai de el; când altădată auzeai de atâtea sclipiri intelectuale, acum am ajuns de râsul lumii. Asta dovedeşte şi lipsa de pregătire chiar din familie.

Îmi amintesc că la şcoală aveam table din acelea pe care scriam cu piatră, şi un manual aveam pentru patru clase. Acolo era şi istoria, acolo era şi religia, botanica şi tot ce vrei într-un singur manual. Şi manualul se moştenea din generaţie în generaţie. Aşa se învăţa. Aşa a învăţat Iorga, aşa a învăţat Stăniloae şi toţi cărturarii şi savanţii României încât i-am întrecut pe occidentalii noştri cam în toate.

Acum un tânăr de-al nostru care termină bacalaureatul nu are decât un gând: să plece în străinătate. El nu se gândeşte că pământul acesta e aşa de bogat şi de fertil încât dacă s-ar apuca să facă oleacă de agricultură, s-ar descurca. Nu, el pleacă în alte părţi, să fie argat la străini. Cum spunea un tânăr: „Mă duc să spăl farfuriile în Occident”. „Bine, dacă tu nu vrei să ai farfuria ta aici acasă, du-te în Occident”.

Vina o poartă învățământul actual

Învăţământul nostru este din ce în ce mai nepregătit. Avem exemplul cu tinerii noştri bacalaureaţi. Nu ne mai trebuie alt indiciu că şcoala trebuie să se trezească. Oamenii care au pe umerii lor răspunderea unui învăţământ, a generaţiilor care vor urma, au de dus sarcinile acestei ţări.
Dacă mergem aşa, nu vom mai avea învăţători buni, medici buni pe care să-i doară de sufletul acestei naţiuni. Care sunt oleacă mai luminaţi, abia aşteaptă să termine o şcoală şi să plece în străinătate. Aici toată ţara este în paragină, iar tinerii noştri pleacă în lume. De ce? Pentru că în şcoală nu s-a fixat noţiunea de dragoste de neam şi de ţară. Manualele de istorie sunt cele ale lui Roller şi funcţionează până astăzi.

Toată lumea aşteaptă ceva nou, dar noul acesta nu vine decât începând cu noi înşine, lăsând la o parte conducerea care este într-un stat. Ce facem noi ca indivizi? Pentru că nu va veni să-mi facă mie gospodărie partidul sau guvernul.
Dacă noi încercăm să ne redresăm viaţa, atunci toată ţara va înflori. O ţară nu înfloreşte din parlament, nici din guvern, înfloreşte din străduinţa şi din conştiinţa fiecărui individ în parte.

Nădejdea în tineretul românesc

Educaţia creştinească şi morală a copilului, astăzi, nu o mai poate oferi decât familia. Instituţiile de învăţământ, din păcate, s-au transformat în factori anticreştini de modelare a copilului. Te învaţă să fii în pas cu ştiinţa raţionalistă şi cu lumea păcătoasă. Şcolile, până şi grădiniţa, au un scop satanic, de a te abate de la linia creştină – nu cumva să ajungi duminica la Biserică, îţi găsesc ei de lu-cru.

Totuși mai am nădejde! De jumătate de an încoace eu am remarcat o sporire a credinţei în rândul tineretului. Să ştii că îmi place tineretul nostru. În ultima vreme am de-a face cu mai mult tineret. Şi nu numai că se îndreaptă spre biserică şi aleargă la Dumnezeu, dar sunt mai vii decât cei în vârstă. Acum hai că vin pentru bacalaureat, pentru admitere sau pentru alt examen în viaţă, dar totuşi nu se duc în altă parte să ceară ajutor, tot la biserică aleargă; asta e prima lor scăpare. Şi Dumnezeu, văzând credinţa lor, îi ajută, îi călăuzeşte, le dă îndrumare şi în felul acesta se înfiripează viaţa creştin ortodoxă.

(Fragment preluat din cartea „Ne vorbește Părintele Justin” în 4 volume)