IPS ATANASIE DE LIMASSOL – ÎNTÂLNIRILE PROFETICE CU SFINȚII

Să învățăm să prețuim oamenii de lângă noi, cu atât mai mult dacă este vorba de un sfânt. Cum trebuie să ne raportăm la oamenii sfinți de lângă noi, astfel încât să ne folosim, iar nu să ne păgubim? IPS ATANASIE DE LIMASSOL – ÎNTÂLNIRILE PROFETICE CU SFINȚII

ÎNTÂLNIREA CU SF. PAISIE

Despre Sf. Paisie Aghioritul, pe care l-ați cunoscut, puteți să ne spuneți câteva cuvinte?

Cu siguranță toți „Bătrânii” au o trăsătură comună: o mare dragoste pentru Hristos și smerenie! Celelalte sunt exterioare. Unul a fost episcop, altul pustnic, altul stareț și tot așa. Fiecare s-a sfințit în locul în care a fost așezat de Dumnezeu. Sfântul Paisie a fost un ascet foarte mare și a dobândit mult har prin nevoința sa. În ultimii ani, nevoința sa consta în faptul că primea foarte mulți oameni. Mângâia pe mulți, se ruga pentru ei, iar Dumnezeu l-a binecuvântat și a ajuns un sfânt cinstit în toată lumea.
Eu l-am cunoscut la 18 ani. Eram student și m-am dus în Sfântul Munte să mă închin, în 1973. De la prima mea întâlnire cu Sf. Paisie s-a creat o legătură. L-am vizitat frecvent, până în 1992, adică 16 ani consecutiv. Mergeam foarte des la Chilia lui. Am slujit de nenumărate ori în paraclisul de la Coliba lui și el cânta. L-am îngrijit când a fost bolnav.

Am avut o comunicare foarte strânsă cu el, l-am văzut de mii de ori, dar nu mi-am permis niciodată să mă obișnuiesc cu el. De fiecare dată l-am privit cu multă evlavie, respect, cu o mare dragoste și cu o mare teamă. Nu m-am purtat cu el niciodată ca și cu un om obișnuit. Am avut mereu sentimentul clar că acesta este omul lui Dumnezeu. Sf. Sofronie de Essex are un cuvânt: „Fiecare întâlnire cu un om al lui Dumnezeu, este un fapt profetic. Aceasta simțeam de fiecare dată cu Sf. Paisie. Îl vedeam de sute de ori, dar fiecare întâlnire era un eveniment, un fapt profetic”.

SFIALA FAȚĂ DE SFINȚI

O astfel de sfială simțeam și noi față Părintele Justin.

Acum, că a plecat, îl puteți simți și mai mult. Cât a fost în viață era bolnav, obosea, avea dureri, acum, însă, este foarte liber să vină în ajutor oricând îl chemați. Așa trebuie să simțiți, că Părintele este cu voi. Duhul Părintelui se odihnește atunci când voi urmați cele ce v-a învățat, atunci când o odihniți pe maica Stareță. Și părintele a vrut acest lucru.

Părintele Justin își dorea mult să fie canonizați sfinții închisorilor și să existe o zi în care să fie prăznuiți. Cât de mult putem noi să insistăm în acest demers, de canonizare a mucenicilor din închisori și chiar a părintelui?

Păi puteți să scrieți viața, învățăturile și minunile lui. Iar părintele este „voinic”! O să le așeze singur pe toate. Nu are nevoie de ajutorul nostru, noi avem nevoie de ajutorul lui. Când va vrea, le va aranja pe toate.
Mă rog să vă binecuvânteze Domnul!

(Interviu realizat de maicile de la mănăstirea Paltin, în biserica Mitropoliei de Limassol, martie 2024; traducere de Monahia Ierusalima. Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 85)