CUM ESTE DUMNEZEU UNUL ȘI TREIME ÎN ACELAȘI TIMP? AVVA MARCU

Avva Marcu Ascetul ne explică pe înțelesul tuturor cum Sfânta Treime este un singur Dumnezeu în trei Fețe, în trei Ipostasuri: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. CUM ESTE DUMNEZEU UNUL ȘI TREIME ÎN ACELAȘI TIMP? AVVA MARCU

Duhul Sfânt și Sfânta Treime

Întrebare: Iar cel ce s-a botezat pe cine primeşte în chip tainic: pe Hristos sau pe Duhul Sfânt? Pentru că uneori ai zis că întru el locuieşte Hristos, iar alteori, Sfântul Duh?

Prin Botez Îl primim pe Sfântul Duh; însă, de vreme ce Acesta e numit şi Duhul lui Dumnezeu, este şi Duhul lui Hristos. Pentru aceasta, prin Botez primim şi pe Tatăl şi pe Fiul, după Cel ce a zis: Eu şi Tatăl vom veni, şi vom face locaş la el (Ioan 14: 23).

Întrebare: Au drept aceea Duhul este Treimea?

Răspuns
Pe Cel ce are o singură faţă nu-L zicem a fi Treime, căci, de vreme ce nu S-a despărţit de Tatăl şi de Fiul, pentru aceasta mărturisim că în El este Treimea, pe temeiul Dumnezeirii Sale. Pentru că precum Duhul este şi în Tatăl şi în Fiul, şi iarăşi în Fiul este Tatăl şi Duhul, aşa şi în Duhul este Tatăl şi Fiul, nu prin amestecarea Celor Trei Ipostasuri, ci prin unimea unuia şi aceluiaşi sfat al unei Dumnezeiri. Drept aceea, şi noi, fie că pe Tatăl Îl vom numi din parte, fie pe Fiul sau pe Sfântul Duh, într-un nume numim Treimea, în chipul pe care l-am zis mai-nainte.

Pe Dumnezeu Îl găsim în împlinirea poruncilor

Domnul întru ale Sale porunci este ascuns şi cei ce-L caută pe Dânsul Îl află după măsura împlinirii lor.
Ceea ce este casa simţită aerului celui de obşte, aceasta este şi mintea cea raţională dumnezeiescului har. Şi pe cât ai scoate afară materia, pe atâta de sineşi va veni; şi pe cât o ai băga înlăuntru, pe atâta se va depărta acela. Materia casei sunt vasele şi bucatele, iar materia minţii este slava deşartă şi îndulcirea.
Lărgimea inimii, nădejde spre Dumnezeu; iar strâmtorarea ei, grijă trupească.
Unul şi neschimbat este darul Duhului, dar lucrează deosebit fiecăruia precum voieşte, precum ploaia, vărsându-se pe pământ, dă sadurilor felurime, dulceaţă adică celor dulci, acreală adică celor acre, tot aşa şi harul, în chip neschimbat intrând în inimile credincioşilor, dăruieşte acele lucrări potrivite felurilor faptelor bune: celui ce flămânzeşte pentru Hristos i se face hrană, celui însetat, băutură prea dulce, celui ce tremură, îmbrăcăminte, celui ostenit, odihnă, celui ce se roagă, nădejde din inimă şi celui ce plânge, mângâiere.

Lucrările Duhului Sfânt

Deci, când vei auzi Scriptura grăind despre Sfântul Duh că a şezut pe fiecare din Apostoli (Fapte 2: 3) sau că a căzut asupra Prorocului (I Împ. 10: 10; Iez. 2: 2) sau lucrează (I Cor. 12: 11) sau se întristează (Ef. 4: 30) sau se stinge (I Tes. 5: 19) sau se aprinde (Fapte. 17: 16). Şi iarăşi, că unii adecă Îl au ca pârgă (Rom. 8: 23) iar alţii că sunt plini de Duhul Sfânt (Fapte 2: 4), să nu socoteşti vreo tăiere a Duhului, sau schimbare, sau vreo prefacere oarecare, ci crede după chipul în care s-a zis mai-nainte, că este adică neprefăcut, neschimbat şi Atotputernic.
Aşijderea şi întru lucrările Lui: ceea ce este fiecăruia cuviincios cu dumnezeiască-cuviinţă îi păzeşte, şi-l ţine nevătămat, iar El petrece precum este. Acela, adică, S-a vărsat cu covârşire [desăvârşit] ca un soare peste cei ce s-au botezat; şi fiecare se luminează în măsura în care, urând patimile ce-l întunecă, le nimiceşte de la sine, iar după cât arată că le iubeşte, îndeletnicindu-se cu ele, pe atâta se şi întunecă.

(Avva Marcu Ascetul, Extras din Everghetinos)