COPIII ȘI AȘA-ZISELE DREPTURI ALE OMULUI. PR. JUSTIN

Părintele Justin observa încă de acum 20 de ani modul în care vrăjmașul se folosește de „drepturile” omului spre a destabiliza valorile creștine și umane ale societății. Despre educație, copii, învățători și părinți … aflați în fragmentul de mai jos. COPIII ȘI AȘA-ZISELE DREPTURI ALE OMULUI. PR. JUSTIN

NĂZDRĂVĂNII ȘI BUCURII CA LA ION CREANGĂ

Acasă, am avut cu vecinii niște necazuri. Era o plantă, măselarița, cu boaba exact ca macul. Și ce am făcut eu într-una din zile cu vreo 3, 4 copii? Am cules niște mac și i-am dat unui copil. Toată noaptea, copilul acela nu a dormit și a doua zi, era buimac, nu prea știa ce-i cu el. Sigur că s-a aflat până la urmă ce s-a întâmplat cu măselarița și cu macul. Mama a venit la învățător, că directorul era aspru. Când greșeai, avea deasupra catedrei un cuișor cu o nuielușă și îți aplica câteva. Sigur că nu dădea el cum trebuia să dea, ca în armată. Iar eu eram în necazul acesta. Părintele m-a luat la întrebări și m-a ținut cam două luni în asprimea aceasta. Dar m-a făcut un copil cum mai rar întâlnești! (râde glumind)… Spre deosebire de vremurile de acum când aud de drepturile copilului, despre drepturile omului, ale femeii, despre drepturile aerului…

AȘA-ZISELE DREPTURI ALE OMULUI

În fond, nu ai nimic. Practic, vedeți dumneavoastră, care sunt drepturile noastre! Toți am ajuns la „cuvioasa” sacoșă goală și dintr-o țară într-alta, de pe un continent pe altul, dar cu drepturile omului.
La școală, părinții veneau, nu ca să-l apere pe copil. Venea mama și spunea: „Domnule învățător, copilul acesta nu mă ascultă. Îmi face numai greutăți”. „Ei bine, lasă că aranjăm noi”.
Acum vin părinții să-l ia la rost pe învățător, că de ce l-a notat cu notă așa slabă sau îi cer socoteală că i-a vorbit copilului cam aspru. Și noi ne bucurăm. Copilul se bucură că trece timpul, dar trece pe socoteala lui, iar învățătorul îl lasă de capul lui.
Îmi spunea o învățătoare dintr-un sat din Roman, acum câteva zile, că s-a îmbolnăvit de inimă. Are o clasă de țigani, un singur român și acela, baptist. Copiii nu mai au nicio lege. Intră pe o ușă, ies, se urcă pe bănci, iar ea e năucă de cap. Nu știe ce să mai facă. Și am întrebat-o: „Dar, nu ai oleacă de autoritate să-i iei de urechi?”. „Păi, da’ mâine, am ieșit din școală. Și îmi pierd și pâinea. Am doi copii acasă”.

DEGRADAREA INTELECTUALĂ

De ce credeți că ține statul profesorii cu salarii așa de mici și în condiții atât de proaste?

Ca să nu facă nimic. Statul nostru nu vrea decât să-l degradeze cât mai mult pe țăranul nostru, să-l aducă la ignoranță, să-l îndobitocească, să nu mai știe nimic, să fie ca o turmă de oi. Acesta e scopul acestui stat. Nu, realizarea omului, nu, bunul mers al unui sat. Noi am avut o viață ocrotită în ceea ce privește instrucția, pregătirea aceasta profesională. Așa cum a fost comunismul, totuși copiii noștri erau pregătiți. Ei au făcut față peste tot.
Astăzi, copilul nostru este din ce în ce mai slab pregătit și nenorocit. Iar clasa burgheză actuală, își trimite copiii în Franța, în Germania, în America. Se duc să-și petreacă vacanțele în Thailanda, își fac case, vile ca pe timpul comuniștilor. Membrii de partid își aveau magazinele lor, livezile lor, casele lor, își aduceau zarzavatul din nu știu ce țară, că nu le mai convenea cel din țară.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 85)

Foto credit: Cristina Nichituș Roncea