TREI MARI DUHOVNICI DESPRE ORTODOXIE, EREZII ȘI ATEISM

Atitudinea față de catolici

Părintele Crăciun: Ce atitudine luăm faţă de catolicii ăştia ai noştri?

Părintele Justin: Dragostea, (dar în adevăr).

Părintele Crăciun: Ne putem ruga şi pentru ei?

Părintele Justin: Ne putem ruga, dar…

Părintele Crăciun: Nu cu ei, dar pentru ei ne putem ruga. Am văzut cele patru articole ale lui Nae Ionescu pe care le-a citit în lagărele din Germania în 1938, în care explică cum toţi protestanţii favorizează toată atitudinea asta a trăirii de azi şi anume că omul valorează câţi bani are. Această atitudine a egoismului, a individualismului care nu mai are treabă nici cu neamul, nici cu credinţa.

Părintele Sabău: Ecumenismul şi globalismul acesta spre asta tind.

Părintele Crăciun: Toate împotriva credinţei, a neamului şi a lui Hristos şi a familiei.

Secte, ateism, comunism

Părintele Justin: Păi, secta ce e? Trecerea de la creştinism la ateism.

Părintele Sabău: Asta e bine susţinută de masonerie.

Părintele Crăciun: Cum facem ca preoţii şi călugării noştri să ştie treaba asta şi cu înţelepciune să păstreze unitatea credinţei noastre?

Părintele Justin: Preotul paroh în vremea comunistă a ştiut ca după ce lua dispoziţia de la colectiv să termine Liturghia la 8, ca să meargă lumea la campania agricolă trebuia să  înceapă slujba la 5, 6 şi după aceea veneau oamenii cu pomenirea. Secretarul venea şi el cu o falcă în cer şi cu una în pământ: „Tovarăşi, să mergem la muncă”! Oamenii: „Staţi puţin să luăm ceva în gură ca să putem merge direct la ogoare. Şi se aşeza secretarul cu încă vreo doi, trei şi lua un păhărel şi aşa trecea ziua. Ei plecau acasă, se încheia procesul verbal şi aşa se mergea înainte.

Lupta cu gândurile și ispitele

Părintele Crăciun: Cum îi putem păzi pe cei din lume de ispitele de gând?

Părintele Justin: Astea-s mai ascuţite.

Părintele Crăciun: Mai ales că unii dintre ei sunt intelectuali de vârf, au făcut câte două facultăţi. Lucrează la calculatoare peste măsură şi nu-şi găsesc liniştea, nici vindecarea. Unii îşi găsesc liniştea dacă participă zilnic la Liturghie. Asta-i o problemă. O alta e următoarea….

Părintele Crăciun: Ce înţelegeţi prin să nu fim furaţi de frumuseţe străină?

Părintele Justin: Păi, e foarte clar. Să nu bei apă din fântână străină.

Părintele Crăciun: Cum scapi să nu fii nici cu gândul ispitit?

Părintele Justin: Trebuie să fi ajuns la o performanţă, la o înălţime filocalică. Ce se întâmplă acum în viaţa noastră călugărească? E cam amestecată viaţa cu nevoile şi păcatele astea ale mulţimii. Dacă nu eşti atent, ele te pot trage mult în jos şi nu te mai ridici.

Părintele Crăciun: Pe cât pot, nu mă amestec între ei, dar nu-i pot nici antrena dacă nu cobor între ei.

Părintele Justin: Da, nu-i poţi antrena. Dacă fiecare din deţinuţii care au fost în puşcărie s-ar ocupa de un schit, am mai trezi oamenii.

Părintele Sabău: Ştiţi ce a spus părintele Stăniloae: „Era bine dacă măcar unul din ierarhi trecea prin puşcărie. Vedea lucrurile altfel”. Aici vin uniţii şi ne tot socotesc ortodoxo-comunişti că noi n-am avut ierarhi atunci acolo…

(Extras din revista Atitudini Nr. 23)