Sfântul Cuvios Vitalie Monahul

Acest Cuvios a trăit pe vremea Sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei și a venit de la mănăstirea Cuviosului Serid în Alexandria pentru a duce o viață ascunsă și bineplăcută lui Dumnezeu.

Căci taina lui era următoarea: toți îl vedeau ca pe un urât și desfrânat, deoarece în fiecare noapte intra în casa de desfrânare ca să petreacă cu una dintre cele care se aflau acolo.

Însă ei nu știau că acesta le plătea pe desfrânate ca o noapte să petreacă în curăție, neprimind pe nimeni la desfrânare.

Și era lucru uimitor, căci acesta se închidea cu dânsele în cameră și le lăsa să se odihnească, iar el toată noapte se ruga pentru sufletele acestora.

Astfel multe au ajuns să se întoarcă de la păcat și să se însoțească cu un bărbat, ori să trăiască în curăție. Dar nimeni dintre desfrânate nu putea să descopere viața curată a acestuia, căci grabnic venea urgia lui Dumnezeu peste dânsele.

Pedeapsa celeia care a descoperit taina

Una dintre ele a început să spună oamenilor cum că Vitalie nu pentru păcat vine la dânsele, ci pentru a lor mântuire.

Vitalie auzind de aceea s-a mâhnit, că i se arătase viața lui curată.

Și s-a rugat lui Dumnezeu ca să pedepsească pe acea femeie, ca și celelalte să aibă frică.

Deci, îndată cu voia lui Dumnezeu s-a îndrăcit acea femeie, care lucru văzându-l celelalte desfrânate, s-au temut foarte mult și nu mai îndrăzneau nicidecum să arate ceva oamenilor despre sfințenia lui Vitalie.

Iar după ce s-a îndrăcit femeia, oamenii ziceau:

„Vezi, că ți-a răsplătit ție Dumnezeu pentru că ai mințit, zicând că nu pentru desfrânare intră la voi monahul acela? Iată s-a făcut arătare despre dânsul, că este desfrânat”.

Și se sminteau de dânsul toți și în toate zilele îl ocărau, zicându-i:

„Du-te, ticălosule, că te așteaptă desfrânatele!”

Și scuipau asupra lui.

Iar el, răbdându-le pe toate cu blândețe, asculta dosădirile și ocările ce i se făceau de oameni, mângâindu-se cu duhul, că îl socotesc oamenii că este păcătos.

Palma peste obraz

Într-una din zile, când se lumina de ziuă, Cuviosul Vitalie ieșind din casa desfrânatelor, l-a întâmpinat un tânăr desfrânat, mergând la femei desfrânate pentru păcat.

Acela, întinzându-și mâna, a lovit tare peste obraz pe stareț, zicându-i:

„Ticălosule și necuratule, pentru ce nu te pocăiești și nu te lepezi de necurata ta viață, ca prin tine să nu se batjocorească mai mult numele lui Hristos?”

Iar sfântul i-a răspuns lui:

„Să mă crezi pe mine, omule, că pentru mine, smeritul, vei lua și tu peste obraz o lovire ca aceea, încât toată Alexandria se va aduna la plângerea ta”.

Iar după puține zile Cuviosul Vitalie, închizându-se în chilia sa foarte mică, pe care și-o zidise lângă porțile ce se numeau ale Soarelui, s-a mutat către Domnul, neștiind nimeni.

Într-acel timp aceluiași desfrânat, care a lovit peste obraz pe cuviosul stareț, i s-a arătat diavolul în chip de arap înfricoșat și l-a lovit peste față tare, zicându-i:

„Primește această lovitură, pe care ți-o trimite monahul Vitalie”.

Și îndată omul acela s-a îndrăcit și, căzând, tremura, spumega, își rupea hainele de pe dânsul și prin glas înfricoșat făcea zgomot mare, încât toată Alexandria se adunase la plânsul lui cel de spaimă.

Vindecarea și aflarea sfintelor moaște

Muncindu-se el mult timp de diavol și după câteva ceasuri venindu-și în fire, a alergat la chilia lui Vitalie, strigând:

Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu, că am greșit către tine, mâhnindu-mă foarte mult și lovindu-te peste obraz; iată că și eu după proorocirea ta am luat vrednică pedeapsă”.

Astfel strigând, alerga degrabă, urmându-i tot poporul.

Iar după ce s-a apropiat de chilia starețului, îndată diavolul izbind pe omul acela de pământ, a fugit.

Iar omul, venindu-și desăvârșit în fire, a început a spune poporului cum a lovit peste obraz pe stareț și cum starețul i-a proorocit despre pedeapsa ce va lua pentru el.

Bătea în ușa chiliei, dar nu i-a răspuns.

Apoi cu sila deschizând ușa, l-a văzut în genunchi, stând la rugăciune, iar sufletul lui cel sfânt se dusese către Dumnezeu și în mâinile lui ținea o hârtie scrisă așa:

„Bărbați alexandrini, nu osândiți mai înainte de vreme, până ce Domnul, Judecătorul Cel drept va veni”.

În același ceas a sosit femeia cea îndrăcită care începuse altădată a spune la oameni, despre curăția lui Vitalie, precum despre aceea ce mai înainte s-a zis.

Căci din arătare îngerească înștiințându-se ea despre sfârșitul cuviosului, a alergat și s-a atins de cinstitele lui moaște și îndată s-a liberat de diavol.

Până și șchiopii și orbii au început a dobândi tămăduiri, atingându-se de Cuviosul.

(Extras din „Viețile Sfinților”, ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005)

Sinaxarul video:

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura