SF. AMFILOHIE MAKRIS UCENICUL SFÂNTULUI NECTARIE

„Atâta vreme cât rămân pe stânca înaltă a rugăciunii, orice valuri ar bate la temelia ei, nu-mi pot face nimic. Dacă însă mă las în jos, ele mă udă. Rugăciunea inimii reintegrează, uneşte, sfinţeşte. Câtă vreme focul Rugăciunii lui Iisus arde în suflet, toate crengile uscate ard şi dispar. La începutul rugăciunii tu simţi bucurie, apoi dulceaţă, şi la sfârşit vin lacrimile, căci simţi prezenţa lui Iisus”.

Un sfânt, recent canonizat, minunat precum povățuitorul său, prăznuit astăzi, 16 aprilie. Aflați viața și puterea rugăciunii acestui mare sfânt de la Paros. Un sfânt ce dobândise rugăciunea inimii și care putea prin rugăciunea sa, să înalțe și sufletele ucenicilor săi. SF. AMFILOHIE MAKRIS UCENICUL SFÂNTULUI NECTARIE

Primii ani

 Micul Atanasie s-a născut pe 13 decembrie 1889, în sfânta insulă Patmos dintr-o familie numeroasă, de țărani simpli. Având parcă un simţ înnăscut al cugetului Bisericii, micul Atanasie nu primea laptele mamei sale în zilele de miercuri şi vineri.

 Darul lui Dumnezeu era cu acest fericit încă de mic, precum se poate vedea din următorul lucru: La frageda vârstă de cinci ani, el a izbutit să o convingă pe naşa sa, care tocmai se logodise, să anuleze logodna şi să-şi trăiască restul zilelor în feciorie.

Intrarea în monahism

Când a împlinit vârsta de șaptesprezece ani, a hotărât să plece la mănăstire, iar părinţii săi şi-au dat bucuroşi binecuvântarea pentru aceasta. Astfel, în luna martie a anului 1906, tânărul Atanasie a devenit frate la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Patmos, a cărei obşte înaintată în vârstă l-a îndrăgit repede. Sporind în virtute şi nevoinţă, în luna august a aceluiaşi an a fost făcut rasofor, primind numele Amfilohie.

Tânărul rasofor Amfilohie trăia cu multă acrivie viața monahală. Se știa faptul că era foarte aspru cu sine însuși, mai ales în privința mâncării: nu lua mai mult de zece înghiţituri la o masă, iar în zilele de post mânca numai şapte sau opt măsline. După şapte ani petrecuţi în mănăstire, era îndeajuns de sporit pentru a fi socotit pregătit să primească Schima Mare, în martie 1913. A fost tuns de părintele său duhovnicesc, Bătrânul Antonie.

În anul 1911, ca ascultare din partea egumenului a mers în Sfântul Munte pentru a învăța să cioplească în lemn. Intreaga sa viaţă Bătrânul şi-a amintit cu dragoste de acea vizită folositoare de suflet.

În mai 1913, părintele stareț a obținut acordul întregii obşti ca să îl înalţe la treapta diaconiei. Apoi l-au trimis în insula Kos, pentru a fi hirotonit de către episcopul de acolo. Preocupat însă de gândul nevredniciei sale, Amfilohie şi-a schimbat calea spre Țara Sfântă. Abia după șase ani va primi mai apoi hirotonia.

Dorința sa de a povățui mănăstirea de maici

Părintele Amfilohie avea o mare dorința pentru a întemeia mănăstiri de maici. Încă pe când era simplu monah cumpărase o bucată de pământ în partea de apus a insulei Patmos cu gândul la aceasta. Acolo se găsea un paraclis, lângă care a zidit două chilii, şi unde îşi dorea să poată construi o mănăstire de maici. În cele din urmă, în 1920, Dumnezeu i-a trimis primul împreună-lucrător în munca sa misionară, pe Caliope Gunaris (viitoarea stareță Eustohia).

În 1935 a fost ales stareț al Sfintei Mănăstiri Sfântul Ioan. Acest lucru l-a ajutat și mult la întemeierea viitoarei Mănăstiri de maici Bunavestire, aflată la o depărtare de cincisprezece minute de mers pe jos de la mănăstire. Din 1937 până în 1939 a fost trimis în exil de ocupația italiană împreună cu viitoarea monahie Eustohia în Grecia „liberă”.

Întemeierea numeroaselor mănăstiri

Pe lângă cele din Patmos şi Kâlymnos, Bătrânul nădăjduise să întemeieze mănăstiri de maici şi în alte părţi ale Greciei. În timp, rugăciunile şi lupta sa au rodit, căci au fost asigurate condiţiile trebuincioase pentru construirea unor mănăstiri pe insulele Egina şi Ikâria, precum şi a unui centru ecleziastic şi a unei biserici în Creta.

Sfântul Amfilohie este cunoscut a fi ucenic și prieten al Sfântului Nectarie de Eghina.

In 1947 el a putut să îi ajute pe copiii orfani din insula Rodos, a căror stare materială era foarte proastă. Sub îndrumarea sa, un grup de maici condus de maica stareţă Eustochia a înfiinţat un orfelinat şi un aşezământ pentru femei însărcinate.

Mai mult decât orice, Bătrânul Amfilohie a rămas în amintirea oamenilor prin marea sa dragoste şi jertfire de sine pentru poporul lui Dumnezeu aflat în suferinţă.

Puterea rugăciunii sale

Puterea iubirii şi rugăciunii sale pentru oameni se poate vedea şi din următoarea întâmplare:

Într-o după-amiază, mai spre seară, pe când se afla în Atena, Părintele a fost vizitat de două fiice duhovniceşti. Acestea au plecat după căderea nopţii, şi el le-a urat noapte bună, binecuvântându-le. Era însă îngrijorat pentru siguranţa lor şi a început să se roage fierbinte ca ele să ajungă cu bine acasă. Il îngrijora mai cu seamă faptul că una dintre ele avea o problemă la un genunchi şi cădea adeseori. Străbătând drumul de întoarcere, doamna aceea s-a simţit ridicată în aer, iar însoţitoarea ei i-a confirmat că mergea aproape la jumătate de metru deasupra pământului. A doua zi, Bătrânul le-a spus că acesta fusese răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile făcute pentru siguranţa ei. Grija lui pentru oameni era foarte profundă şi, datorită inimii sale îndurerate, Domnul îi asculta rugăciunile.

Vede cu duhul sfârșitul său

In anul 1968, de Paşti, Dumnezeu i-a vestit Părintelui Amfilohie apropierea sfârşitului său. I-au fost daţi astfel aproape doi ani pentru a se pregăti pe sine şi pe fiii săi duhovniceşti pentru plecarea lui din această lume. Cu toate acestea, suferea cumplit la gândul că îi va părăsi. S-a rugat cu lacrimi să îi fie îngăduit mai mult timp pentru a-i întări şi spori duhovniceşte. Cu puţină vreme înainte de a răposa, i-a mărturisit unuia dintre fiii săi duhovniceşti că i s-au arătat Maica Domnului şi Sfântul Ioan Teologul, care i-au spus că Dumnezeu nu îi primise cererea de a petrece pe pământ zilele Paştilor anului 1970. Curând s-a îmbolnăvit de gripă, care l-a lăsat foarte slăbit. După ce şi-a luat rămas bun şi a rânduit ultimele lucruri pentru fiii săi duhovniceşti, şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului său, pe 16 aprilie 1970.

Surse:

https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-amfilohie-patmos-152602.html

https://basilica.ro/parintele-amfilohie-makris-ucenic-al-sfantului-nectarie-a-fost-canonizat-de-patriarhia-ecumenica/

 

 

 

 

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

1 thoughts on “SF. AMFILOHIE MAKRIS UCENICUL SFÂNTULUI NECTARIE

  1. Pingback: EXISTĂ SFINȚI ÎN VIAȚĂ. PĂRINTELE EMILIANOS - ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura