DE CE A ALES PĂRINTELE PROCLU SIHĂSTRIA PUTNEI?

Și m-a întrebat: „Ce ai făcut tu, de Maica Domnului a zis ca tot ce avem noi să vă dăm vouă?”. „Ce pot să zic acum, că nu-mi amintesc nimic să fi făcut ceva bun? «Bun» facem, dar ne ajută Dumnezeu”

Părintele Arhimandrit Nectarie, starețul mănăstirii Sihăstria Putnei, ne povestește cu har cum l-a cunoscut pe Părintele Proclu Nicău și cum acesta a ales ca să fie înmormântat în mănăstirea păstoriră de sfinția sa. DE CE A ALES PĂRINTELE PROCLU SIHĂSTRIA PUTNEI?

Descoperirea Maicii Domnului

Cum s-a hotărât părintele Proclu să fie înmormântat aici?

Păi, acesta e nefirescul. Părintele Proclu când a fost întrebat de cineva: „De ce la Sihăstria Putnei?”, a spus: „M-am rugat mult la Maica Domnului și așa mi-a zis, că acolo”. El nu a avut nicio legătură cu noi, nu a fost călugărit aici, nu a viețuit aici. Doar a fost de câteva ori, aveam conferințe cu el.

Țineați legătura cu el?

Nu țineam legătura cu el foarte des, doar ne-a chemat și ne-a zis cu un an de zile înainte să moară. Deja era hotărât, vorbise cu Î.P.S. Pimen, tot prin niște ucenici de-ai săi. Exact cu un an înainte de a muri, părintele Proclu m-a chemat la dânsul.

Trebuia să mă duc la Ierusalim cu cineva, care a și fost călugărit acolo și am trecut pe la Părintele Proclu. Era cu maica Filofteia în chilie la dânsul. Prima dată, mi-a zis așa: „Conștientizezi câți călugări și câte maici vin la mine?”. Și am zis: „Părinte, cred că, nu mulți, ci foarte mulți vin, din toată țara, vă știu, vă cunosc”. Și m-a întrebat: „Ce ai făcut tu, de Maica Domnului a zis ca tot ce avem noi să vă dăm vouă?”. „Ce pot să zic acum, că nu-mi amintesc nimic să fi făcut ceva bun? «Bun» facem, dar ne ajută Dumnezeu”. „Nu, că tu ai făcut ceva și Maica Domnului așa a zis ca tot ce avem să vă dăm vouă”.

Și când a scos de sub pat o sacoșă de rafie – aveam atunci multe datorii, eram cu biserica în construcție – a scos atunci nu o pungă, ci o plasă de rafie, din aceea bătrânească, plină cu bani. Și mi-a zis așa: „Banii aceștia, să știi că sunt bani curați. Sunt bani pe care noi i-am primit de la oameni, de la pomelnice, dar eu cu maica am făcut canon pentru ei. Îs bani curați”. Drept este că din banii aceia, i-am dat că aveam datorie la unii și la alții și de când am dat banii aceia, s-au realizat multe.

Mila față de aproapele

Vreau să vă spun că părintele zicea: „Măi, să știi un lucru: Ce faci unuia mai mic, un lucru neînsemnat câteodată, este atât de mare înaintea lui Dumnezeu, cum nu înțelegi sfinția ta!”. Și atunci mi-am adus aminte că veneam odată de la București, pe la ora 2-3 noaptea, tot pe timp de iarnă.

Era foarte frig și un om necăjit venea pe drum. Ieșise din Putna unde este troița aceea la intrare în comună. Era pe câmp spre școala specială și mergea cu o traistă pe drum. Când l-am depășit, zic: „Doamne, unde se duce omul acesta la ora aceasta?”. Era 2 dimineața. Am întors mașina cu care eram, am oprit și-i zic: „Dar unde mergeți?”. „La gară”. „La care gară?”. „Nu e nicio gară”. Doamne, îl prinde moartea pe omul acesta! Era frig, frig. „Dar nu ați fost pe nicăieri?”. „Am vrut să rămân la mănăstirea Putna, dar erau porțile închise. Nu m-a primit nimeni”. Nu știa de noi, că multă lume pe atunci nu știa de noi.

Și am dat un telefon, am anunțat câțiva părinți, l-au spălat, l-au îmbrăcat, i-au dat de mâncare, l-au cazat aici și apoi i-am zis: „Lasă, că vă rânduiesc o mașină, vă dau vreo doi bani și vă duceți unde aveți de mers”.

Credeți-mă că asta mi-a venit în cap. Vedeți, câteodată un lucru din acesta mic, neînsemnat, contează. Dacă treceam pe lângă el, trecea și binecuvântarea lui Dumnezeu pe lângă mine.

Și stau și mă gândesc de câte ori noi nu trecem pe lângă niște binecuvântări pe care ni le trimite Dumnezeu? Că e o vorbă: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă”. Adică, trebuie să vezi și tu, să simți și tu lucrurile acestea. Dar cred că în momentul în care tu, ca om, ești sensibil la problemele oamenilor, Dumnezeu ți le scoate în cale și îți descoperă lucrurile acestea.

(Întregul interviu îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 84)