CUM TRATĂM TULBURAREA MENTALĂ ADHD

Un articol de Puiu George Alexandru. CUM TRATĂM TULBURAREA MENTALĂ ADHD ?

CE ESTE ADHD?

ADHD sau ADD este acronim pentru Attention Deficit Hyperactive Disorder iar traducerea ar însemna Deficit de Atenție Hiperactiv. ADHD este una din cele mai răspândite tulburări mentale la copii iar simptomele includ: neatenție (nu se pot concentra), hiperactivitate (ex: se foiesc pe scaun) și impulsivitate (actionează fără să gândească). Adulții pot suferi și ei de această tulburare.

Există o percepție greșită precum că persoanele care suferă de ADHD nu se pot concentra. Deși cei afectați sunt ușor distrași, impulsivi și irascibili la evenimente externe, aceștia pot deveni super concentrați atunci când vine vorba de activități care le fac plăcere. Cu alte cuvinte, cei cu ADHD au o atenție foarte bună când vine vorba de activități plăcute dar nu se pot concentra atunci când trebuie să facă ceva ce nu le place și nu vor să facă.

O altă latură a acestei tulburări este că afectează percepția timpului. Persoanele cu ADHD au obiceiul de a întârzia și de a procrastina până în ultima clipă. În momentul când apare un termen limită și există o presiune externă, există o miză la mijloc, aceștia pot percepe timpul foarte bine și totodată se pot concentra foarte bine. Altfel spus, ADHD-ul impactează diciplina individului.

Cei cu ADHD au tendința să folosească Sistemul de grămadă. Aceștia își pun lucrurile la grămadă și au obiceiul de a se organiza astfel tot timpul. În mod ironic, acest sistem nu funcționează pentru ei: pierd lucruri, dacă altcineva mută un lucru este foarte stresant pe ei.

Memoria de lucru este un proces dificil pentru aceștia. Memoria de lucru este un sistem cognitiv cu o capacitate limitată care poate înregistra informații pe termen scurt. Folosim memoria de lucru atunci când memorăm informații necesare pentru desfășurarea unei activități după care le uităm.

Și aici există o preconcepție că persoanele cu ADHD au o memorie proastă. În fapt, ei pot avea o memorie foarte bună când vine vorba de evenimente antecedente sau viitoare. Problema apare atunci când încearcă să-și folosească memoria de lucru: tind să nu poată rețină numele cuiva nou, este aproape imposibil să rețină un număr de telefon până își deschid telefonul să-l tasteze, au probleme cu dictarea rapidă. Acest simptom este comun cu demența și declinul cognitiv la persoanele înaintate în vârstă.

DE UNDE APARE ADHD?

Literatura științifică oferă mai multe răspunsuri în legatură cu cauzele ADHD-ului. ADHD-ul în trecut se gasea sub denumirea de ADD (Attention Deficit Disorder) iar prima dată a fost menționat în literatura medicală standard în anul 1904. Există păreri că această tulburare a existat și înainte de 1904 deoarece există o corelație genetică puternică. Ereditatea este o componentă majoră în diagnosticarea și prevenția acestei tulburări. Probabilitatea ADHD-ului crește în funcție de apropierea gradului de rudenie pe care îl ai cu o persoana deja afectată.

Deși există mulți indici că există o corelație puternică cu componenta genetică totuși oamenii de știință nu au reușit să găsească o genă sau un set de gene specific al acestei tulburări.

Alte dovezi arată că există diferențe anatomice între creierul copiilor afectați comparativ cu creierul copiilor normali. Spre exemplu, copiii cu ADHD au mai un volum mai mic de materie cenușie și albă iar în anumite sarcini se activează diferite părți ale creierului (Pliszka, 2007). Alte studii au indicat că anumite părți ale creierului: lobul frontal, nucleul caudat și cerebelul vermis sunt afectate în pacienții cu ADHD (Tripp & Wickens, 2009). Alți factori au fost asociați cu această tulburare: greutatea scăzută la naștere, naștere prematură, expunerea la toxine (alcool, țigări, metale grele, etc) în timpul sarcinii și stres extrem în timpul nașterii.

Există și alte opinii despre proveniența acestei tulburări. Gabor Mate, medic și expert în traumă, într-un podcast cu Joe Rogan declară: „…profesia medicală și ‘așa-ziși’ experți spun că este o boală[ADHD]. Încă una din aceste boli ereditare. De fapt ei spun că este cea mai moștenibilă boală mentală care există iar eu spun că nu este nici boală, nici ereditară. Deci caracteristicile[ADHD-ului] sunt:dificultate de atenție când nu esti motivat, … , control impulsiv slab … și câteodată hiperactivitate și dificultate în a sta locului iar apoi să te foiești și toate acestea. Toate acestea mă descriau pe mine total. Imediat dupa ce am învățat despre diagnostic am realizat ceva! Aceasta nu este o boală și nu este ereditară, în pofida faptului că unii din copiii mei erau diagnosticați cu ea.

Ce este? Deconectearea [creierului/atenției] nu este o boală. … deci cea mai proeminentă trăsătură a mediului care formează circuitele creierului uman este în fapt relația cu părinții. Dacă părinții sunt prezenți și emoțional aclimatizați și disponibili atunci creierul copilului se dezvoltă cum trebuie. Dar dacă părinții sunt stresați, copilul absoarbe stresul și ce poate face cu el? Copilul începe să se deconecteze iar deconectarea aceasta devine programată în creier iar 10 ani mai târziu sau 50 de ani mai târziu noi [medicii] spunem că ‘Vai, ai această boala!’. Nu, nu ai. Ai doar un mecanism de adaptare care nu-și mai are rostul pentru tine dar care a avut o funcție pentru tine când a apărut.. ” (PowerfulJRE, 2022)

DOPAMINA ȘI ADHD-UL

Dopamina este un neurotransmițător care modulează creierul nostru. Când nivelul de dopamină este ridicat în creier atunci atenția noastră este concentrată, câmpul vizual și auditiv scade astfel concentrându-ne doar pe obiectul țintă. Similar, când nivelul de dopamină este scăzut tindem să avem o perspectivă panoramică, relaxată și o atenție difuză. Dopamina rezultă din: activitățile care ne oferă plăcere, interese, mâncare, diverse substanțe psiho-active (nicotina, cocaina, cafea, anti-depresive etc), expunere la frig etc.

În cortexul prefrontal al creierului există două neurocircuite importante pentru descrierea mecanismului atenției: Task Network (rețeaua de activitate) și Default Mode Network (rețeaua mod automat). TN-ul este activat când suntem concentrați pe o activitate iar DMN-ul este activat când nu facem nimic, când lăsăm mintea să „zboare”. Aceste două sisteme într-o persoană normală funcționează asincron, adică în momentul în care TN este activ atunci DMN este inactiv și vice-versa. La o persoană cu ADHD aceste două sisteme încep să se sincronizeze. Ce înseamnă această sincronizare este că atunci când încerci să te concentrezi asupra unei activități, adică să folosești TN-ul, intervine celălalt neurocircuit DMN care te defocalizează. Similar, spre exemplu, atunci când ieși în natură să te relaxezi (DMN) și un detaliu îți acaparează atenția(TN), ajungi să-l supra-analizezi astfel efectuând o muncă mentală contrară scopului ințial de relaxare.

În persoanele cu ADHD, dopamina (prin mecanisme încă necunoscute) coordonează activitatea acestor două sisteme astfel încât ele încep să funcționeze normal (asincron). Copiii normali când mănâncă dulciuri, activează prin dopamină diverse sisteme neuronale, astfel facându-i hiperactivi și agitați. În schimb, cei cu ADHD atunci când consumă zahar obțin efectul opus: devin mai calmi și se pot concentra mai bine.

TRATAMENTE

 Medicina Psihiatrică utilizează o clasă de medicamentație cu efecte dopaminergice, așa-zisele stimulente. În această categorie se găsesc: Ritalin, Adderall, Modafinil, Armodafinil etc. Din păcate această medicamentație are potențial mare de abuz și este miliară chimic cu drogurile ilegale (cocaină, amfetamină). Totuși dacă dozele sunt respectate și pacientul conlucrează cu medicul, majoritatea obțin rezultate foarte bune.

În Statele Unite ale Americii este estimat că până la 25% din studenți și până la 35% din persoanele cu vârsta cuprinsă între 17-30 de ani iau Adderall în mod regulat sau semi-regulat fără prescripție medicală. Aceștia folosesc stimulentul pentru a munci, studia și a se putea concentra deși nu au fost diagnosticați cu ADHD.

Dieta poate fi un factor important în tratarea ADHD-ului. Eliminarea mâncărurilor alergene și a zahărului simplu poate diminua simptomele. Omega-3-ul din uleiul de pește (>300 mg DHA) are un rol benefic pentru sănătatea creierului și modulează atenția, dar nu pare să trateze în mod direct ADHD-ul.

Un alt mod de a reduce simptomele copiilor este de a le oferi jucării precum fidget-spinner sau niște benzi elastice în care aceștia își pot investi energia în timpul orelor de curs. Mișcarea repetată ajută sistemul nervos să-și descarce o parte din surplusul de energie, astfel ajutându-i pe aceștia să poată fi mai atenți.

Sunt studiate în prezent unele exerciții care pot ajuta cu ADHD-ul: exerciții interoceptive, exerciții de clipire, jocuri de atenție.

TABLETELE ȘI SMARTPHONE-URILE

Din păcate timpul petrecut în fata ecranului are consecințe pentru capacitatea atenției. Din cauza faptului ca smartphone-urile și tabletele sunt bombe informaționale pentru creier, unde schimbul de informații și context este accelerat, acesta din urmă ajunge să fie suprasolicitat și sistemul nervos nu mai reușește să facă față. Lumea externă este deja supraîncărcată cu informații de tip publicitar, rutier, pedestrial ș.a.m.d. iar creierul uman are tendința să își creeze scurtături mentale, prin a limita atenția pentru a opera cât mai optim. Altfel spus, suprasolicitarea mentală și nervoasă au efect detrimental pentru calitatea și durata atenției.

Dacă ne imaginăm din perspectiva copiilor, aceștia nu au încă dezvoltate modelele și tiparele pentru navigare în lumea externă. Ei au o capacitate limitată de atenție pe care o pot utiliza spre adaptarea externă iar dacă sunt lăsați în fața micilor ecrane nu mai dețin resursele necesare pentru o adaptare cât mai bună la realitate. În cazul copiilor afectați de ADHD, aceștia au deja un deficit de atenție comparativ cu copiii normali și necesită o îngrijire specială din partea tutorilor.

Într-un studiu, făcut în 2014 pe o populație de 7102 de elevi, s-au descoperit următoarele: „Mai mult decât atât, modul superficial de a folosi internetul sau conținutul jocurilor ar putea cauza probleme de concentrare. Timpul petrecut în jocuri ar putea de asemenea să exacerbeze ADHD-ul, dacă nu direct atunci prin pierderea timpului care ar fi putut să fie investit în sarcini provocatoare pentru dezvoltare. În studiul nostru de față, cea mai puternică asociere dintre neatenție și timpul petrecut pentru divertisment pe MP [Mobile Phone/Telefon Mobil] a fost pentru participanții care au petrecut mai mult de 60 de minute pe zi jucându-se pe MP. Acesta este primul studiu de până acum care a determinat o perioadă de timp care este corelată cu neatenția. …Sugerăm părinților să seteze o limită de maximum 60 de minute pe zi pentru joaca adolescenților pe MP și să le ceară să închidă[telefonul] atunci când dorm” (Association between mobile phone use and inattention in 7102 Chinese adolescents: a population-based cross-sectional study – BMC Public Health, 2014).

Statistici

Comform unui raport global din Ianuarie 2024 oferit de Datareportal (datareportal.com/reports, 2024) putem vedea că:

1. 62,3% din populația pământului utilizează social media
2. 5, 04 miliarde de oameni din întreaga lume folosesc social media, 266 de milioane de useri noi în ultimul an.
3. Timpul mediu petrecut pe social media zilnic de un Internet User cu vârsta cuprinsă între 16 și 64 de ani este de 2 ore și 23 de minute cu o creștere de 8 minute de la an la an.

Așadar, problema timpului petrecut în fața ecranelor pare să fie o problemă globală cu efecte detrimentale asupra întregii populației și nu doar a persoanelor afectate de ADHD.

ADHD-UL ȘI RÂNDUIALA CREȘTINĂ

Atenția și răbdarea sunt două caracteristici esențiale rânduielii unui creștin. Rânduiala Bisericii, slujbele, rugăciunea și postul sunt niște practici creștine ce necesită o tenacitate când vine vorba de atenție și răbdare. Pentru cei cu ADHD aceste aspecte sunt mult mai grele decât pentru creștinul de rând. Atenția dispersată și impulsivitatea afectează participarea la slujbele religioase, astfel având tendința să se foiască, să intre sau să iasă des din Biserică, să plece mai devreme, să vorbească sau să fie într-o stare de reverie. Toate aceste caracteristici îl afectează și pe creștinul de rând și de aceea ar trebuie să nu judecăm comportamentul celorlalți. Putem vedea cu ușurință o tulburare ADHD dacă reflectăm atent la situație. Este o tendință aproape automată să atribuim diverse conotații negative acestor persoane: lipsă de interes, lipsă de bun simț, răzvrătit etc.

Pe lângă aspectul de dialog cu Dumnezeu pe care rugăciunea îl are, ea este și un exercițiu de atenție și răbdare. Cu siguranță nimeni nu s-a născut învățat și nimeni nu s-a rugat pentru prima oară fără să fie distras. Atât pentru oamenii sănătoși cât și pentru cei suferind de ADHD, rugăciunea are aceste funcții și este o aptitudine care se învață și se exersează.

Similar cu rugăciunea, postul este și el la rândul lui o aptitudine. Pe lângă faptul că eliminăm consumul anumitor alimente, postul este o luptă cu tentația și cu impulsivitatea. Aceeași paralelă poate fi trasă și pentru cei cu ADHD. Impulsivitatea acestora nu se limitează doar la mâncare și din păcate se poate denatura în diverse dependențe: fumat, consumul de alcool, jocurile de noroc, mâncare, pornografie etc.

 ÎNȚELEGEREA ȘI SCHIMBAREA MODULUI DE ABORDARE

Ce putem face? În mod practic, cei care nu sunt afectați de ADHD, pot să se informeze, să fie îngăduitori și să ofere înțelegere. Critica, moralizarea și alte modalități de a impregna vină au efectul opus de ai ajuta pe cei cu ADHD. Acești motivatori negativi nu sunt eficienți și de fapt descurajează persoana în cauză. Înțelegerea și schimbarea modului de abordare pot oferi suport moral pentru aceștia.

În cazul în care suferim de ADHD sau suspectăm simptome, este bine să înțelegem cum se manifestă această tulburare și să luăm legătura cu un specialist medical. Putem evalua opțiunile de tratament și să decidem un plan de acțiune. Este necesar să ne reajustăm așteptările, nu doar pe ale noastre dar și ale celorlalți din viața noastră dacă este posibil.

Alimentația este un factor care poate fi corectat nu doar din motive curative ci și din motive de sănătate generală. Limitarea timpului petrecut în fața ecranelor și exerciții de atenție reduc semnificativ ADHD-ul. Un aspect care trebuie redus sau eliminat este vinovăția. Vinovăția este un coroziv al sufletului care creează stresori în corp, reduce starea de bine și scade voința. Nimeni cu ADHD nu are disciplina necesară să urmeze perfect strategiile de tratament. Cu siguranță vor fi momente de cădere în care stăm prea mult în fața ecranului sau mâncăm ce nu trebuie. În momentul în care ne auto-blamăm nu facem decât să ne descurajăm. Dialogul cu un părinte duhovnic sau cu un specialist ne poate ajuta sufletește și emoțional să putem duce lupta cea bună.

 Resurse:

1. (2022, September 13). Physician Gabor Mate Gives His Analysis on ADHD and Anxiety[Video]. YouTube. https://www.youtube.com/watch?v=4jQSOSi2DA8
2. What is ADHD?(n.d.). Psychiatry.org – Home. https://www.psychiatry.org/patients-families/adhd/what-is-adhd

1. Pliszka S. (2007) . Practice parameter for the assessment and treatment of children and adolescents with attention-deficit/hyperactivity disorder. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 46:894–921. doi: 10.1097/chi.0b013e318054e724
2. Tripp, G., Wickens, J.R. Neurobiology of ADHD. Neuropharmacology. 2009 Dec;57(7-8):579-89.

5. Andrew Huberman. (2021, September 13). ADHD & How Anyone Can Improve Their Focus | Huberman Lab Podcast #37[Video]. YouTube. https://www.youtube.com/watch?v=hFL6qRIJZ_Y
6. Association between mobile phone use and inattention in 7102 Chinese adolescents: a population-based cross-sectional study – BMC Public Health. (n.d.). BioMed Central. https://bmcpublichealth.biomedcentral.com/articles/10.1186/1471-2458-14-1022
7. Digital 2024: Global Overview Report — DataReportal – Global Digital Insights. (n.d.). DataReportal – Global Digital Insights. https://datareportal.com/reports/digital-2024-global-overview-report

(Articol de George Puiu Alexandru, absolvent al facultății de Psihologie, publicat în Revista Atitudini Nr. 84)