CUM SE RUGA STAREȚUL HARALAMBIE DIONISIATUL

Dacă vreunul dintre noi era cuprins de nepăsare sau lenevie și nu era în stare să țină rânduiala privegherii, bătrânul ne chema și ne ținea să priveghem împreună cu el. Starețul însă, când se ruga, nu doar că făcea multe metanii, ci stătea în picioare și nemișcat, atunci când se ruga.

Aflați tipicul athonit și rânduiala de peste zi a unei obști model în viața duhovnicească, obștea Părintelui Haralambie Dionisiatul, ucenicul Sf. Iosif Isihastul. CUM SE RUGA STAREȚUL HARALAMBIE DIONISIATUL

Programul de rugăciune

Da, făceam ascultare, nu puteam să nu facem. Dacă am mai simțit uneori binecuvântarea îmbelșugată a lui Dumnezeu, a fost doar rodul ascultării. Îmi amintesc că la un moment dat, părintele ne-a rânduit programul după modelul pe care îl avea de la starețul său, „bunicul” Iosif. Făceam ascultare peste zi, cu post și în fiecare seară aveam rânduială de priveghere. Făceam 5-6 ore priveghere în chilie, apoi ne întâlneam la biserică pentru Utrenie și Sf. Liturghie.

Dacă vreunul dintre noi era cuprins de nepăsare sau lenevie și nu era în stare să țină rânduiala privegherii, bătrânul ne chema și ne ținea să priveghem împreună cu el. Starețul însă, când se ruga, nu doar că făcea multe metanii, ci stătea în picioare și nemișcat, atunci când se ruga.

Când intram în chilia lui, ne simțeam ca atunci când intri într-o cameră care are soba încălzită, iar tu vii înghețat de frig. Te apropii de sobă și te încălzești. Pur și simplu, simțeai cum îți transmitea din căldura inimii lui și scăpai de akedie[1].

Harul din chilia Bătrânului Haralambie

Când intram în chilia lui Gheronda, simțeam atâta mireasmă, încât aveam impresia că tămâia întruna și ne uitam pe unde a pus cățuia. Dar, apropiindu-ne de el, realizam că de la el venea buna mireasmă.

Când eram la Burazeli, părintele Haralambie obișnuia ca după privegherea noastră de șase ore la chilie, să ne cheme și să ne întrebe ce am făcut în cele șase ore. Era un frate începător, care ne-a povestit ulterior, că atunci când l-a chemat prima dată bătrânul la el la chilie, a simțit o mireasmă atât de puternică încât se uita nedumerit, în jur. La un moment dat, l-a întrebat pe bătrânul Haralambie cu ce miruri a stropit? Părintele a zâmbit fără să răspundă. S-a întâmplat să fie chemat de multe ori, după aceea și mărturisea că uneori simțea mireasma mai puternic, alteori mai puțin. Și pentru că era un om simplu, îi spunea bătrânului, atunci când simțea mireasma mai puternic: „Gheronda, astăzi ai o rugăciune foarte puternică!”.

Ascultările în sfântul Munte Athos

Ce ascultări aveați când erați împreună cu bătrânul Haralambie?

Fiecare dintre noi făcea și rucodelie[2] în afară de slujirea la care era rânduit, ca să ne putem întreține. Pictam icoane. Făceam peceți pentru prescuri și colive, tămâie și grădinărit.

Pe mine m-a învățat starețul, încă de la început, să fac peceți. Asta făcea și el când era în ascultare la „bunicul” Iosif.  Când era încă la Sfântă Ana Mică, părintele Haralambie a fost trimis de către Gheronda la Katunakia, unde se afla și părintele Efrem (Katunakiotul), ca să învețe această rucodelie. Acolo se ocupau, în principal, de acest meșteșug, mai ales egumenul chiliei, părintele Nichifor. Meșteșugul acesta se putea învăța în cel puțin două săptămâni. Dar Pr. Haralambie deprinsese să mânuiască cuțitașe încă înainte să se facă monah, astfel încât a învățat foarte repede. Devenise foarte iscusit la acest meșteșug. Putea să sculpteze și zece peceți în două ore.

1] Akedia este boala tristeții, fiind una din armele principale ale vrăjmașului împotriva nevoitorilor lui Hristos.

[2] Adică lucru de mână, ascultare mănăstirească.

(Fragment din Revista Atitudini Nr. 84)