CUM A FOST TRIMIS ARHANGHELUL GAVRIIL LA FECIOARA MARIA

Un cuvânt al Sf. Andrei Criteanul, plin de profunzime teologică dar și artă a cuvântului, care prin frumusețea sa, înduioșează și cele mai aspre inimi. CUM A FOST TRIMIS ARHANGHELUL GAVRIIL LA FECIOARA MARIA

Trimiterea lui Gavriil

Deci, după ce a rânduit pe unul dintre cei dintâi îngeri să slujească Tainei, i-a poruncit potrivit măreției Sale: „Scoală, Gavriil, şi mergi la Nazaret, cetatea Galileii, unde locuieşte Fiica Fecioara logodită cu un bărbat pe nume Iosif. Numele Fecioarei este Maria”. Zice, la Nazaret. Pentru care pricină? Ca să culeagă Atotputernicul de-Dumnezeu-dăruita frumusețe a fecioriei, precum trandafirul, din ținut spinos, şi ca să se plinească proorocia: „Nazarinean se va chema” (Matei 2, 23). Cine? Cel Care mai pe urmă este numit de către Nathanail „Fiul lui Dumnezeu şi Împăratul lui Israil” (In. 1: 50). Este o obişnuință de netăgăduit faptul că Gavriil slujeşte tainelor lui Dumnezeu, după cum am văzut şi la proorocul Daniil (Daniil 8: 16; 9: 21).

„Mergi, dară, în cetatea Galileii, Nazaret şi de îndată ce ajungi acolo, grăbeşte întâi să spui Fecioarei această vestire de bucurie pe care a pierdut-o oarecând Eva. Şi ia aminte să nu-i aduci tulburare în suflet, căci vestirea e de bucurie, iar nu de nimicire. Închinăciunea este de veselie, iar nu de întristare. Căci care bucurie a fost sau va fi mai mare pentru neamul omenesc ca aceea de a fi părtaş dumnezeieştii firi şi, printr-o legătură nemijlocită cu El, să se unească şi să se facă una cu El după ipostas? Ce lucru este mai minunat decât să vezi pogorârea lui Dumnezeu, ce ajunge până acolo că şi în pântece de femeie este purtat?

Frământarea Arhanghelului

O, lucruri preaslăvite! Dumnezeu în pântece femeiesc, Cel Care are cerul tron şi pământul aşternut picioarelor (Is. 66:1)! Dumnezeu să fie cuprins în pântece femeiesc, El Care este mai presus de ceruri şi pururea veşnic şi de un scaun cu Tatăl! Şi ce lucru mai preaslăvit poate fi ca Dumnezeu să se arate în chip de om, fără ca să iasă din dumnezeirea Sa? Şi decât faptul că vedem firea umană să fie în întregime unită cu Făcătorul ei, ca omul în întregime să se îndumnezeiască, el care întâi a căzut în păcat?

Ce a făcut, aşadar, Gavriil? Când auzi acestea şi înțelese că porunca este pecetluită de dumnezeiasca hotărâre, dar depăşeşte puterea sa, a rămas atârnând între frică şi bucurie. Și îi era limpede că nu trebuie să se încumete la aşa ceva, dar totodată socotea că nu trebuie să se împotrivească. Deci, urmând porunca dumnezeiască, a zburat jos către Fecioara şi ajungând la Nazaret, a stătut înaintea uşii unde era aceasta.

Apoi rămase gânditor, fiind frământat de diferite gânduri, ca şi cum se afla în încurcătură. Şi socotesc că astfel gândea în sine: „De unde să încep împlinirea hotărârii lui Dumnezeu? Să intru de năprasnă în odaie? Dar atunci voi tulbura sufletul Fecioarei. Să înaintez mai încet? Dar Fiica va crede că am intrat samavolnic. Să bat la uşă? Dar cum? Nu stă în firea îngerilor aceasta, nici ceva din lucrurile materiale nu poate pune piedică celor fără de trup. Să deschid mai întâi uşa? Dar şi închisă de ar fi, eu pot intra. Să o strig pe nume? Dar o voi speria pe copilă.

Hotărârea Arhanghelului

Deci, voi face astfel: Voi săvârşi porunca aşa cum vrea Cel Ce m-a trimis, căci are de gând să mântuiască neamul omenesc. Şi vrerea Lui, de bună seamă, este „chiar dacă e cumva de nepătruns „plină de milostivire şi închipuire a împăcării. Cum oare mă voi apropia de Fecioară? Despre ce să-i vorbesc mai întâi? Despre vestirea de bucurie sau despre sălăşluirea Domnului meu? Despre venirea Duhului sau despre adumbrirea Celui Preaînalt? Am să heretisesc, deci, pe Fecioară, vestindu-i minunea, am să mă apropii de ea, spunându-i lin: „Bucură-te!”. Asta mă va ajuta să-i vorbesc cu îndrăzneală. Să premeargă deci închinarea „Bucură-te!” ca o garanție a împreună-vorbirii mele cu ea. Căci şi numai la auzul lui „Bucură-te!”, întrucât nu va înfricoşa pe Fiică în vreun fel, va înmuia mai dinainte starea ei sufletească. Deci, de la bucurie voi începe să-i spun vestirile de bucurie, căci aşa e potrivit împărătesei, cu vestiri de bucurie să-i aducem închinare. Şi asta deoarece chipul [vestirii] e de bucurie dătător, timpul veselitor, porunca fericită, hotărârea mântuitoare şi prevestirea surprinzător de îmbucurătoare.

(Cuvânt extras din Revista Atitudini)