CUM AJUTA PĂRINTELE JUSTIN PE ALȚI BOLNAVI ÎN SPITALE?

S-a dus Părintele Justin, l-a binecuvântat, i-a citit o rugăciune și omul s-a trezit. Mai era un băiat bolnav, tot așa în comă, s-a dus și la el, l-a binecuvântat, i-a citit o rugăciune și Părintele i-a zis: «De acum suferința ta s-a încheiat!» și așa a și fost.

Vindecări minunate săvârșite de Părintele Justin Pârvu la căpătâiul bolnavilor din spitale. Mărturii relatate de maica stareță Justin, stareța mănăstirii Paltin Petru-Vodă. Cum ajuta Părintele Justin pe alți bolnavi în spitale?

15 ani lângă Părintele Justin

Fiindcă am stat 15 ani la el, în chilie, am văzut cazuri în care oamenii s-au vindecat în mod miraculos și oameni care nu s-au vindecat, dar cărora în schimb, Părintele le-a dat multă putere sufletească să ducă crucea până la capăt. Pentru că voia lui Dumnezeu nu era ca ei să se vindece. Făcea minunile cu multă smerenie și niciodată nu și-a atribuit luiși sau rugăciunilor lui că face el ceva. Când cineva îi lăsa vreun pomelnic, zicea: „O să ne rugăm!ˮ. Nu zicea: „O să mă rog!ˮ, ci „o să ne rugăm și cum vrea Dumnezeu, așa va fiˮ. Și bineînțeles că, se întâmplau foarte multe minuni.

Părintele lua suferința celuilalt asupra sa

Părintele avea o mare slăbiciune pentru bolnavi, pentru că avea o milă extraordinară, le simțea suferința până în toate celulele lui. Eram odată cu el la Iași, era internat atunci, pentru că i se reactivase tuberculoza. Și ce m-a mirat cel mai tare, nu l-am văzut niciodată reacționând așa, a fost că la un moment dat a devenit foarte agitat și foarte pătruns. L-am întrebat ce s-a întâmplat și a zis: „Măi, nu mai suport ambulanțele astea să mai vină!ˮ. Dar nu din cauza zgomotelor ambulanțelor era agitat. Zicea: „Săracul om, ce o fi suferind, acolo!ˮ. Deci, toată suferința omului o lua asupra lui.

Și a mai fost un caz la Iași, când el era bolnav și care credeți că a fost primul lucru pe care l-a făcut? I-a scos pe toți bolnavii din saloane care erau deplasabili la pneumoftiziologie, la etajul 1, i-a adunat și le-a citit rugăciuni. Deci, aceasta era atitudinea lui de om bolnav.

„De acum suferința ta s-a încheiat!”

Un alt caz: eram eu la terapie intensivă, am avut o problemă prin 2009, o hemoragie la stomac. Și Părintele Justin făcea Sfinte Masluri, în ultimii ani prin spitalele din Iași. Făcea Masluri la pediatrie, oncologie, unde putea. Și a venit, bineînțeles și pe la mine la spital, a treia zi după ce pornise hemoragia gastrică. La mine nu a stat decât un minut. M-a văzut, a plecat, a ieșit. Și apoi după vreo două zile, îmi spun asistentele medicale care mă îngrijeau ce s-a întâmplat.

Ele nu-l cunoșteau pe Părintele Justin și-mi  zic: „Maică, știți ce s-a întâmplat? Noi suntem asistente medicale și peste terapia intensivă de lângă dumneavoastră, de aici. Erau doi bolnavi, unul era în comă de o lună de zile și noi l-am urmărit zi de zi. Omul nu și-a revenit deloc. S-a dus Părintele Justin, l-a binecuvântat, i-a citit o rugăciune și omul s-a trezit. Mai era un băiat bolnav, tot așa în comă, s-a dus și la el, l-a binecuvântat, i-a citit o rugăciune și Părintele i-a zis: «De acum suferința ta s-a încheiat!» și așa a și fost. Băiatul și-a revenit! Noi, am trăit minunea aceasta cu elˮ, spuneau asistentele.

(a consemnat Stavrofora Justina, stareța mănăstirii Paltin Petru Vodă. Extras din cadrul Simpozionului dedicat Părintelui Justin Pârvu, februarie 2024)