Contemplație și smerenie. Simeon Noul Teolog

Cu toții dorim să ne mântuim și să ajungem în Împărăția Cerurilor. Dar Împărăția cerurilor este înlăuntrul nostru, după cum ne învață Evanghelia. Puțini însă Părinți duhovnicești ne mai învață cum să ne umplem de Harul Împărăției cerurilor, în trup fiind, aici pe pământ. Ce este contemplația, la care toți suntem chemați?

Care este lucrarea la care suntem chemați, noi, creștinii, prin împlinirea poruncilor lui Hristos? Aflați din minunata cateheză a acestui sfânt mistic al Bisericii. Contemplație și smerenie. Sf. Simeon Noul Teolog

Minunea harului

… O, minune uimitoare și putere a poruncilor lui Dumnezeu, cum îi arată pe cei ce le fac și le păzesc pe ele!”.

Căci punând eu început în unele ca acestea, ridicându-mă puțin din adâncul relelor și al întunericului, am fost cuprins de frică întrucât sunt sufocat de relele mele. Dar iubirea adevărată și dorirea binelui m-au întors în cea mai mare parte spre aceasta. Iar tot ceea ce săvârșeam era o fugă de rele, care mă împingea spre cele bune. Un singur lucru mă scârbea în mijlocul acestora: obișnuința apucăturilor dinainte și obiceiul cel rău și iubitor de plăcere. Care însă dispare prin lucrarea stăruitoare a rugăciunii, prin meditarea la cuvintele dumnezeiești și dobândirea deprinderii lucrurilor bune.

Fiindcă, așa cum atunci cum răsare după puțin timp soarele, întunericul se retrage și piere, tot așa și atunci când virtutea strălucește, răul e alungat ca un întuneric și se arată lipsit de subzistență. Și de atunci încolo rămânem mereu buni, așa cum mai înainte eram răi.

Deci prin puțină răbdare și foarte puțină voință, sau mai bine spus cu ajutorul Dumnezeului Celui viu, suntem replăsmuiți și reînnoiți, curățiți la suflet, trup și cuget, și ne facem ceea ce eram fără să o știm, acoperiți de patimi. Și primim cele de care nu suntem vrednici.

Experiența Harului: contemplație și smerenie

Lucruri din care am primit și eu, cel mai sărman și netrebnic dintre toți, fiindcă este un lucru bun a vesti cu recunoștință binefacerile lui Dumnezeu Celui iubitor de oameni – prin harul Mântuitorului meu Iisus Hristos..

Am primit însă har peste har și binefacere peste binefacere, foc peste foc, flacără peste flacără. Și la urcușuri mi s-au adăugat urcușuri. Iar la căpătâiul urcușului lumină și în lumină o lumină încă și mai limpede. Iar în mijlocul ei a strălucit din nou un soare luminos și din el s-a arătat o rază. Iar aceasta a umplut toate și cele înțelese cu mintea erau necuprinse. Iar în acestea am rămas și eu lăcrimând preadulce și minunându-mă de cele negrăite.

Dar o Minte dumnezeiască grăia cu mintea mea și mă învăța zicând așa. „Ai cunoscut cum te-a făcut puterea Mea cu iubirea de oameni doar pentru puțină credință și răbdare care a întărit iubirea ta? Iată că, fiind supus morții, te-ai făcut nemuritor și, fiind ținut de stricăciune, te găsești mai presus de ea. Locuiești în lume, și ești împreună cu Mine. Ești îmbrăcat în trup și nu ești târât de niciuna din plângerile trupului. Ești mic la vedere și vezi cu mintea. Negreșit, Eu te-am adus din neființă la ființă”.

(Extras din Simeon Noul Telog, Cateheze, Scrieri II, Editura Deisis)