„Nu avem nimic de discutat”-Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud

Locul: penitenciarul Aiud

În dimineaţa zilei de 10 iunie a.c. deţinuţii C.S.S. au fost reţinuţi în cameră pentru a fi văzuţi de comandantul penitenciarului.

În adevăr, acesta avenit, dar a vorbit numai cu deţinutul Calciu Dumitreasa Gheorghe. Pe timpul discuţiei care a durat cca. 15 minute şi a fost cam „tăioasă” din ambele părţi, comandantul a cerut deţinutului să iasă la muncă, nu la munca care o vrea el, ci la munca hotărâtă de comandantul penitenciarului;

„refuzul la muncă este o faptă gravă care se pedepseşte aspru”;

„comanda penitenciarului şi toate cadrele sunt obligate să apere ţara de elemente ca el (Calciu), un fost legionar notoriu, un fost şi actual duşman”; „fiindcă refuză munca şi persistă în acest refuz ba mai este şi obraznic în răspunsurile pe care le dă, va fi pedepsit cu izolare până va accepta să muncească acolo unde i se ordonă”.

La toate cerute de comandant, deţ. Calciu a răspuns întâi blând, apoi din ce în ce mai aprins, cu un pregnant accent maliţios şi ironic, pozând când în martir (supus exterminării, mâncare proastă, fără cămăşi), când bravând (duceţi-mă la izolare pentru totdeauna, Dumnezeu are grijă de mine şi de familia mea etc.).
A repetat mereu aceleaşi vechi idei ale sale: persoană sechestrată, nu recunosc
sentinţa, sunt preotul Calciu nu deţinutul Calciu, nu muncesc
niciodată pentru puşcăriile voastre etc. Singura noutate (Pentru Sursă care nu
mai stătuse de vorbă cu Calciu de şase săptămâni), a fost ideea că „fiindcă
este forţat acceptă să muncească, dar în condiţii de fabrică nu în condiţii
degradante, tot în celulă şi bătând cuie”.

A mai arătat că „nu a fost legionar ci s-a făcut vinovat de găzduirea unui legionar”; „nu sunt
duşmanul nimănui dar vă vine mai la îndemână să-mi faceţi astfel de reclamă ca
să fugă oamenii de mine şi să mă creadă un monstru”.

A arătat şi a insistat asupra faptului că „nu îl sperie nicio ameninţare nici chiar cu
moartea lentă despre care nu se vorbeşte dar se practică cu el”; „este
conştient că face rău colegilor lui, dar nu poate abdica de la principiile după care se conduce mereu”.

A pomenit numele unei singure persoane vinovată – după el – de tot ce i se întâmplă.

De asemenea a mai strecurat unele din preceptele sale, el nu caută să se răzbune pe nimeni
niciodată – judecătorul suprem, dacă va găsi necesar, va pedepsi el, etc.

Sursa a rămas cu deţinutul Calciu în cameră toată ziua. Nu s-a mai deschis discuţia despre cele
petrecute dimineaţa şi Calciu a fost convins că în acea zi sau în următoarele va fi trimis la izolare.

Să se insiste prin reţeaua informativă pentru a-l determina să participe la muncă, aşa cum s-a stabilit în plan.

21.07.1980

Colonel
C. P.

Sunt adus aici pentru exterminare. Sunt
adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara românească, în 1980!

Redat din L.română

Nr. 0013/ 01.12.1979

Notă

Cu discuţiile purtate de un ofiţer din Ministerul de Interne şi deţinutul Calciu Dumitreasa Gheorghe.

Ofiţerul: – Luaţi loc.

Calciu: – Credeţi că mă exterminaţi aici?

O: – Aţi făcut o cerere de graţiere dumneavoastră?

C: – Eu? Eu am nevoie de graţierea dumneavoastră? Eu n-am nevoie de graţiere.

– Cererea de graţiere este făcută de soţia dvs.?

– Nu ştiu.

– Vă mai întreb încă odată: aţi făcut o cerere de graţiere, dumneavoastră? Sau a făcut soţia
dumneavoastră vreo cerere de graţiere? Că cererile de graţiere sunt nişte acte
de clemenţă şi am dori să ştim, dumneavoastră aţi făcut-o, soţia?

– N-am nevoie de clemenţă de la dumneavoastră şi a altora. N-am nevoie de clemenţă.

– Consideraţi că cererea soţiei…

– Nu avem ce discuta, nu avem absolut nimic. Am terminat de discutat.

– I-aţi dat mandat soţiei s-o semneze?

– N-am dat nimic, n-am nevoie de nimic. Am nevoie să mă exterminaţi. M-aţi adus la exterminare
aici. Crimă şi bestialitate, asta este, în ’79 – ’80, crimă şi bestialitate.

– Care este explicaţia că, totuşi, soţia dumneavoastră a făcut această cerere?

– Da’ ce mă interesează?

– Nu este făcută cu asentimentul dvs.?

– Nu mă interesează, dar n-am nimic de discutat cu dvs., domnule.

– Atunci, cum se explică totuşi faptul că s-a făcut această cerere? Daţi-mi explicaţii pentru
cererea care a făcut-o soţia. A fost făcută cu asentimentul dvs.? Doriţi într-adevăr să fiţi graţiat?

– Nu am nevoie de nimic, nu am nevoie de nimic. Am nevoie de justiţie, să se pună capăt
acestor crime şi înscenări în ţara asta.

– Pentru că cererea este adresată Consiliului de Stat.

– Să cereţi graţiere dvs. la înscenatori, criminali, la ăştia să cereţi…

– Eu te rog să…

– Ce să mă rugaţi, nu mă rugaţi nimic.

– Să ai o atitudine cuviincioasă.

– Nu am de discutat cu dumneavoastră.

– Şi să aveţi o comportare corectă în penitenciar.

– Corectă? Corectă da? Cu crima şi cu bestialitatea?

– Noi doream să cunoaştem poziţia dvs. în legătură cu cererea de graţiere.

– Nu. Asta-i poziţia mea. N-am nevoie de nimic, de nimic n-am nevoie. Să vă graţieze pe dvs.

– Deci dumneata nudoreşti?

– Nu doresc nimic. Lăsaţi-mă în pace. Să fiu lăsat să mor aici.

– De ce nu vorbiţi calm?

– Nu vorbesc pentru că sunt sătul de crime. Sunt adus aici pentru exterminare.

Sunt adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara românească, în 1980!

– Prin ce argumentezi acest lucru?

– N-am nevoie să argumentez cu nimic, de aceea nici nu stau de vorbă.

…………………………………la cuvântul acesta, la exterminare.

– O să spun eu poate anul viitor. Dar cine sunteţi dvs. ca să vă spun? Înscenatorul? Asta sunteţi dvs.

– Şi atunci, care este explicaţia acestei cereri de graţiere, totuşi? Este adresată Consiliuluide Stat.

Vrem să înţelegem şi noi.

– Nu v-am spus odată că n-am nevoie de nimic?

– Da. Este adresată Consiliului de Stat.

– Nu umblaţi cu minciuni de astea şi cu ticăloşii. Ce, n-am mai văzut crime şi înscenări?

– Noi vă adresăm rugămintea să aveţi o comportare civilizată.

– N-am nevoie. Civilizată? Cu criminali, cu asasinii de aici?

– Şi nu jigniţi organele de stat.

– Cum să nu vă jignesc? Vă jignesc, că sunteţi criminali şi m-aţi adus aici la exterminare.

– Vă rugăm cu insistenţă să fiţi ordonat şi disciplinat.

– Nu mai am ce discuta.

– Deci nu mai avem ce discuta?

– Nu avem nimic de discutat.

 Articol preluat din Revista ATITUDINI nr.40